Hedging pe Piețele Futures

Rezumat

Cea mai eficientă metodă de a realiza hedging este pe piaţa futures. Hedgerii urmăresc realizarea unei protecţii împotriva fluctuaţiilor de preţ care ar putea rezulta în pierderi. Protecţia nu se realizează prin eliminarea riscului, ci prin transferarea acestuia. Operaţiunile de hedging se împart în long hedge şi short hedge. În aceste operaţiuni apare riscul de bază - riscul ca modificarea preţului de hedging să nu fie egală cu modificarea preţului activului supus hedgingului.

Introducere

Cea mai eficientă şi facilă metodă de gestionare a riscului este oferită de piaţa futures prin operaţiunea numită hedge. Deşi această funcţie este realizată şi de pieţele forward, pieţele futures reprezintă un instrument mai eficient în acoperirea riscului de preţ, datorită gradului înalt de accesibilitate în încheierea tranzacţiilor, lichidităţii sporite şi, în final, datorită costului scăzut al tranzacţiilor.

Mulţi participanţi pe piaţa futures sunt hedgeri. Scopul acestora este acoperirea riscului de preţ la care sunt expuşi pe piaţa fizică a produsului respectiv. Acest risc poate fi legat de fluctuaţiile de preţ ale petrolului, ale unei rate de schimb, ale nivelului de marfă stocată sau de alte variabile. Prin hedging perfect se înţelege operaţiunea care acoperă tot riscul la care este expus operatorul. Cu alte cuvinte, hedgingul este o strategie defensivă care protejează împotriva schimbărilor defavorabile ale preţurilor. El este un efort conştient îndreptat spre reducerea riscurilor generate de oscilaţia preţului. Aceste riscuri sunt o parte a cumpărării, vânzării sau chiar a deţinerii unei mărfi de pe piaţa la vedere.

Pentru ca strategiile de hedging să fie aplicate, trebuie îndeplinită o condiţie esenţială, şi anume: prezenţa în piaţă a speculatorilor. Aceştia îndeplinesc câteva funcţii economice vitale care facilitează comercializarea mărfurilor şi tranzacţionarea instrumentelor financiare. Speculatorii nu creează risc, ei şi-l asumă în speranţa obţinerii unui profit.

În cadrul proiectului, studentele Constantin Adriana Mariana şi Dreghiciu Ioana Diana au realizat rezumatul, introducerea, concluziile şi capitolele referitoare la principiile de bază ale hedging-ului, argumente pro şi contra hedging-ului, riscul de bază şi alegerea contractului. Studentele Vasile Anca şi Radu Ruxandra au realizat capitolele referitoare la cross-hedging şi Indicele bursier Futures.

Principii de bază ale hedging-ului

Participantul la tranzacţii al cărui scop este eliminarea riscului de preţ asociat afacerii sale comerciale de bază foloseşte piaţa futures pentru hedging.

Prin hedge se înţelege o operaţiune pe piaţa la termen (futures) prin care se urmăreşte acoperirea riscului evoluţiei nefavorabile a preţului unui activ de bază. Activul de bază reprezintă obiectul tranzacţiilor futures (marfă fungibilă – cereale, petrol etc.; marfă virtuală – indici bursieri, valutari etc.; valută, titluri de credit). Prin urmare, hedging-ul constă în luarea la bursă a unei poziţii futures aproximativ egală, dar opusă în raport cu o poziţie cash existentă sau anticipată în momentul încheierii contractului la bursă.

Principiul de bază după care funcţionează hedgingul este transferarea riscului. De aceea este important de înţeles că acoperirea riscului nu elimină nici expunerea la risc, nici riscul în sine, ci doar îl transferă. În funcţie de strategia sau metoda de hedging aplicată, putem răspunde la întrebarea unde se sfârşeşte riscul, dacă, de regulă el se transferă.

Preţurile de pe piaţa la vedere (spot) şi futures tind să se mişte în paralel, atât timp cât reacţionează la aceiaşi factori cerere/ofertă. În general, hedgerii sunt interesaţi cel mai mult de diferenţa dintre preţul la vedere şi preţul futures. Această diferenţă este denumită “basis” şi reprezintă principalul punct de interes pentru hedger. Basisul tinde să fie mai stabil şi mai previzibil decât nivelurile preţului spot şi futures şi acesta este conceptul de bază pentru plasarea operaţiunilor de acoperire a riscului.

Cheia hedging-ului este convergenţa între preţul futures şi preţul spot la data scadenţei contractului futures respectiv. La scadenţă, preţurile tind spre aceeaşi valoare, deci baza va fi nulă. Dacă baza nu ar fi nulă la scadenţă, atunci ar exista posibilităţi de arbitraj între piaţa futures şi piaţa spot. Spre exemplu, dacă preţul futures ar fi la scadenţă mai mic decât preţul spot, atunci deţinătorii contractelor futures cumpărate anterior ar accepta livrarea şi ar vinde ulterior marfa pe piaţa spot, obţinând un câştig.

Când un operator sau o companie aleg să utilizeze operaţiunea de hedging pe piaţa futures, obiectivul lor este de a lua o poziţie care să neutralizeze riscul cât mai mult posibil.

Tipuri de hedging

Principalele tipuri de operaţiuni de hedging sunt “short hedge” (hedgingul de vânzare) şi ”long hedge” (hedgingul de cumpărare).