Indicii Bursieri

1.Istoric şi clasificare

Indicii bursieri sunt produse sintetice ce exprimă evoluţia cursului valorilor mobiliare pe o anumită piaţă. Necesitatea introducerii indicilor bursieri a fost determinată de existenţa unui produs bursier prin care să se realizeze urmărirea în ansamblu a pieţei respective şi care să nu reflecte evoluţia unui singur titlu cotat. Principalul rol al unui indice bursier e de a reflecta evoluţia de ansamblu a pieţei la care se referă.

Dow Jones Industrial Average a fost primul indice bursier apărut în 1896 la Bursa din New York; acesta a fost urmat de indicele britanic FT-SE 30 şi de indicele japonez Nikkei. Aceştia aparţin primei generaţii de indici în structura cărora se cuprind acţiuni ale căror emitenţi aparţin aceluiaşi domeniu de activitate, de regulă din ramura industriei, având o capacitate de informare limitată.

O nouă etapă în evoluţia indicilor bursei a reprezentat-o apariţia indicilor din generaţia a doua, denumiţi şi indici compoziţi (NYSE, FT-SE 100 sau TOPIX) care au un grad de relevanţă mai ridicat, datorită faptului că includ un număr mare de emitenţi aparţinând unor domenii diferite de activitate.

Indicii bursieri pot fi clasificaţi astfel:

a) După valorile mobiliare în raport cu care se construiesc:

• indici bursieri pentru acţiuni;

• indici bursieri pentru obligaţiuni;

• indici pentru titlurile emise de fondurile mutuale şi alte instrumente financiare;

Indicii care se calculează în majoritatea ţărilor din lume unde există o piaţă de capital sunt indici pentru acţiuni precum: Dow Jones Industrial Average, Standard Poor’s 500 şi NASDAQ 100 în SUA, FT-SE în Marea Britanie, DAX în Germania, Nikkei şi TOPIX în Japonia, BET, BET-C, BET-FI şi RAQ în România.

b) In funcţie de modul de calcul:

• indici din prima generaţie: se calculează ca medie aritmetică a cursului acţiunilor componente, ajustată cu un divizor care exprimă diversele modificări apărute asupra acţiunilor componente precum fuziuni, divizări sau modificări importante de capital;

• indici din generaţia a doua care au următoarele caracteristici:

- cuprind un număr mai mare de emitenţi;

- acţiunile componente aparţin mai multor domenii de activitate;

- metodologia de calcul presupune ponderarea acţiunilor cu cursul bursier sau capitalizarea bursieră;

In această categorie includem indicii TOPIX, S&P 500, DAX, CAC-40, precum şi indicii calculaţi pe piaţa de capital a României.

c) In funcţie de gradul de cuprindere:

• indici generali ai pieţei: cuprind acţiuni aparţinând mai multor domenii de activitate şi încearcă să exprime cât mai bine structura pieţei respective şi evoluţia economică în ansamblul ei ( NASDAQ 100, CAC-40, FT-SE Actuaries 100, DAX, BET);

• indici sectoriali: reflectă evoluţia unui singur sector al economiei;

d) In funcţie de intervalul la care sunt calculaţi:

• indici calculaţi in timp real, la interval cuprins între 15 secunde şi 1 minut;

• indici calculaţi doar la sfârşitul zilei de tranzacţionare;

e) După apartenenţa valorilor mobiliare care intră în calculul indicielui:

• indici care cuprind în portofoliul lor acţiuni cotate pe o singură piaţă bursieră;

• indici mondiali care iau în calcul acţiuni ce cotează pe diverse pieţe ale lumii ( FT Actuarial World Stock Index, MSCI, Frank-Russel, Dow Jones Euro Stoxx);

f) In funcţie de tipul pieţei de capital pe care sunt calculaţi:

• indici specifici pieţei bursiere (BET);

• indici ai pieţei de negocieri (RAQ);

g) In raport cu instituţia care îi calculează:

• indici oficiali calculaţi de către organismele abilitate prin reglementările pieţei de capital respective (BET);

• indici calculaţi de instituţiile pieţei de capital în colaborare cu publicaţii financiare precum „The Wall Street Journal” pentru indicele Dow Jones sau „Finacial Times” pentru FT-SE;

• indici calculaţi de diferite publicaţii economico-financiare;

• indici calculaţi de către intermediari, firme de consultanţă şi alte instituţii financiare (indici neoficiali);

2.Construcţia indicilor

Construcţia indicilor de bazează pe o serie de principii cum ar fi:

• indicii bursieri sunt utilizaţi în analiza strategiilor de investiţii şi ca măsură a performanţei portofoliilor create în cadrul fondurilor de pensii, societăţior de asigurări, fondurilor mutuale şi altor investitori instituţionali;

• modelele de calcul ale indicilor bursieri trebui să reflecte întotdeauna realitatea;

• modelele de calcul ale indicilor nu trebuie să prezinte o complexitate deosebită, iar datele şi informaţiile folosite la determinarea indicilor trebuie să fie disponibile oricui;

• informaţiile folosite în calculul indicilor trebuie să aibă la origine surse autorizate;

• în orice moment trebuie să asigure continuitatea şi comparabilitatea cu momentele anterioare, în măsura posibilităţilor;

• consistenţa detelor şi a metodelor de calcul trebuie menţinută oriunde este posibil, adică trebuie să se asigure stabilitatea surselor de date. In ţările în care se înregistrează rate înalte ale deprecierii monedei naţionale indicii sunt calculaţi pe lânga moneda naţională şi în valută (ex: BET, BET-C, BET-FI sunt calculaţi în lei, dolari şi euro);

• toţi operatorii implicaţi în activitatea bursieră trebuie să se asigure că indicii continuă să satisfacă nevoia de informaţii existentă pe piaţa bursieră şi să facă oirce fel de propuneri pe care le consideră utile în acest domeniu;