New York Stock Exchange

Bursa de Valori din New York (New York Stock Exchange), cea mai mare bursa de valori din lume, si-a inceput activitatea inca din secolul al XVIII-lea, cand a fost initial destinata pentru a servi la plata datoriilor de razboi ale guvernului nou-createlor State Unite ale Americii. Ulterior s-a dezvoltat in asa masura incat sa indeplineasca rolul primordial pe care o piata bursiera organizata il are: procurarea capitalului pentru societatile listate, prin mobilizarea disponibilitatilor banesti ale investitorilor individuali si institutionali.

In anul 1790, in Statele Unite se puteau tranzactiona doar doua tipuri de titluri: obligatiuni de razboi emise pentru a acoperi o datorie de razboi de 80 de milioane de dolari si actiunile primei banci centrale americane, Bank of United States.

Brokerii si dealerii vindeau si cumparau aceste titluri in birouri, cafenele, piete in jurul Wall Street. In lipsa unui loc bine stabilit si a unui program de tranzactionare, vanzatorii si cumparatorii trebuiau sa se caute unii pe altii prin tot orasul, ceea ce facea ca aceasta piata sa nu aiba o prea mare lichiditate.

Abia in 17 mai 1792 toate aceste probleme au fost rezolvate, brokerii new-yorkezi semnand un document prin care conveneau sa tranzactioneze titlurile doar intre ei. In acest fel, cea mai mare bursa de valori din lume si-a inceput existenta datorita unui simplu document intitulat The Buttonwood Agreement, al carui nume a fost inspirat dupa locul de intalnire al brokerilor, sub un copac la numarul 68 Wall Street.

De abia un sfert de secol mai tarziu, in 1817, brokerii de pe Wall Street au dat organizatiei lor un nume: New York Stock and Exchange Board ( scurtat in 1836 la New York Stock Exchange) si au impus reguli stricte de desfasurare a tranzactiilor precum si desemnarea unui presedinte.

In 1817, la Bursa din New York erau listate treizeci de titluri (actiuni). In fiecare zi lucratoare presedintele sedintei striga numele celor treizeci de actiuni, una cate una (sistemul "call"). La fiecare nume, brokerii faceau oferte de cumparare si de vanzare pentru titlul respectiv, in cadrul unei licitatii deschise. Atunci ca si acum, numai brokerii membrii ai bursei puteau vinde si cumpara titluri in ringul de tranzactionare. In 1817, dreptul de a deveni membru al bursei costa 25 de dolari, in timp ce in prezent un loc ("seat") in ringul de tranzactionare costa aproximativ 1 milion de dolari, pentru a deveni membru al bursei fiind necesara si respectarea unor conditii