Obligațiunile - valoare, randament, tipuri

CAP. I Generalităţi

Obligaţiunile sunt valori mobiliare care reprezintă un titlu de creanţă asupra societătii care le-a emis. Practic, posesorul unei obligaţiuni împrumută societatea cu suma pe care acesta a plătit-o pentru cumpărarea obligaţiunii. Obligaţiunile sunt emise atunci când societăţile au nevoie de fonduri, emisiunea de obligatiuni fiind mai ieftină şi mai facilă decât contractarea unui credit. Posesorul unei obligaţiuni are dreptul la o dobândă fixă, platită periodic de către societatea emitentă, din acest motiv obligaţiunile mai poartă şi numele de valori mobiliare cu venit fix. La scadenţa obligaţiunii (denumită şi maturitate), societatea rambursează suma pe care proprietarul a plătit-o iniţial la cumpărarea acesteia, numită şi principal.

Obligaţiunile pot fi emise atât de companii cât şi de autorităti statale (Trezorerii, municipalităţi, alte autorităti), unele din acestea beneficiind de garanţia statului sau având garanţia acoperirii prin venituri specifice ce se vor realiza de pe urma finanţării unor proiecte.

Obligaţiunea conţine:

- numele emitentului;

- cuponul sau rata cuponului (exprimată ca cota procentuală din valoarea nominală ce urmeaza a fi plătită la anumite intervale deţinătorului obligaţiunii);

- scadenţa - momentul expirării împrumutului şi al retragerii obligaţiunii (data la care ea va fi răscumpărată de emitent);

- valoarea nominală -- suma înscrisă pe titlu, pe care deţinătorul o acordă sub forma de împrumut emitentului şi pe care o va incasa la scadenţă;

- semnătura persoanei autorizate de emitent;

- imprimări speciale, pentru a împiedica falsificarea (elemente de securitate).

Obligaţiunea poate fi nominativă, dacă e înscris pe ea numele detinatorului, sau „la purtator”. Deţinătorul unei obligaţiuni este numit obligatar. El are calitatea de creditor faţă de emitent şi dreptul de a primi un venit numit dobândă, însă nu are drepturi şi responsabilitaţi privind activitatea emitentului (debitorului).

Majoritatea obligaţiunilor plătesc doar dobânda până la maturitate (trimestrial sau semestrial în funcţie de specificaţiile prospectului de emisiune), când odată cu ultima dobândă returnează în întregime şi suma împrumutată. Unele obligaţiuni însă plătesc la anumite intervale (precizate în prospectul de emisiune) şi părţi din principal. În general, un investitor are de pierdut sau de câştigat datorită diferenţelor între valoarea cuponului (a dobânzii plătite de emitent) şi valoarea dobânzilor practicate pe piaţa monetară în momentul respectiv, între această dobândă şi preţul de piaţă al obligaţiunii existând o relaţie inversă.

Deşi teoretic fluxul de numerar pe care îl primeşte deţinătorul unor obligaţiuni nu este influenţat de veniturile emitentului, este evident că la limită, dacă acestea sunt prea mici, banii returnaţi investitorilor pot întârzia sau plăţile pot înceta. De aceea prospectul de emisiune trebuie să fie citit şi prin prisma garanţiilor pe care le oferă emitentul (acestea putând varia de la o parte importantă a activelor până la simpla garantare cu bunul nume al emitentului).

CAP. II Tipuri de obligaţiuni

Entităţile publice pot emite certificate de trezorerie (treasury bonds, notes), destinate acoperirii unor deficite de finanţare a cheltuielilor publice, având diferite scadenţe (în general de peste 1 an). Unele state emit obligaţiuni de stat şi cu scadenţe de sub 1 an (treasury bills)

In ceea ce priveste obligaţiunile emise de sectorul privat, se disting mai multe tipuri de titluri.

- Obligaţiunile garantate (secured bonds) au garanţii speciale care îi protejează pe deţinători în eventualitatea falimentului.

- Cele care nu au o astfel de garantie specifică sunt numite simplu obligaţiuni negarantate (debentures).

Obligaţiunile pot avea diferite grade de prioritate (seniority) în eventualitatea lichidării emitentului, ceea ce înseamnă că unii creditori au întâietate în rambursarea sumelor datorate.

După posibilitatea emitentului de a le răscumpăra înainte de scadenţă, obligaţiunile sunt:

- răscumpărabile (callable bonds)

- nerăscumpărabile (noncallable bonds).

O forma mai recentă de titluri de credit este reprezentat de obligaţiunile ipotecare (mortgage-backed securities). Acestea sunt garantate cu fluxul de numerar provenit din unul sau mai multe împrumuturi ipotecare şi sunt mai riscante decât obligaţiunile obişnuite, fiind emise de instituţiile care acordă împrumuturi ipotecare dar dacă dreptul asupra plăţilor ipotecilor este revândut pe piaţa secundară, atunci şi alte entităţi pot emite astfel de obligaţiuni.

CAP. III Elementele caracteristice unei obligaţiuni

a)Maturitatea unei obligaţiuni reprezintă data scadenţei, data la care obligaţiunea va fi răscumpărată, iar "term" şi "term-to-maturity", reprezintă numărul de ani până la data scadenţei.