Tranzacțiile Futures

Istoric

Revolutia industriala din sec XIX si dezvoltarea comunicatiilor a determinat o explozie a acestor tranzactii adaugand noi dimensiuni termenului de “bursa”. Nevoia de finantare a companiilor si-a gasit solutia tot pe aceste piete, bursele dandu-le acestora posibilitatea de atragere de capital prin oferirea de actiuni spre vanzare publicului. De asemenea, statul insusi ajuns sa se finanteze de pe aceasta piaţa prin emiterea catre public a unor titluri de valoare (titluri de trezorerie, obligatiuni municipale, etc).

Expansiunea sectorului bursier a culminat la sfarsitul secolului XIX cu aparitia pietelor futures moderne. Pe aceste pieţe se tranzactionează instrumente derivate, în special contracte futures si optiuni. Motivul principal al aparitiei acestor produse a fost nevoia producatorilor si comerciantilor de a-si acoperi riscurile de fluctuatie a pretului marfurilor de la un sezon la altul.

Fermierii şi comercianţii de cereale americani au fost primii care au încercat să găsească o soluţie de combatere a dezechilibrelor de preţ ale produselor agricole. Care era de fapt situaţia economiei americane în secolul XIX ? Cu mai bine de 150 de ani în urmă, când revolutia industrială era înca într-o fază incipientă, iar agricultura deţinea o pondere importantă în economia Statelor Unite ale Americii, insuficienta spatiilor de depozitare, reteaua de drumuri slab dezvoltata si cultivarea dezorganizata determinau fluctuatii majore a pretului cerealelor de la un anotimp la altul. Urmand regula simpla a relatiei dintre cerere si ofertă, toamna, cand toti fermierii adunau recoltele si se grabeau cu ele spre Chicago - cunoscut ca important centru comercial – in speranta valorificarii lor la un pret cat mai ridicat, cantitatea foarte mare de cereale determina scaderea drastica a pretului porumbului si graului astfel ca, dupa ce depozitele existente in marele oras se umpleau, surplusul de cereale era pur si simplu abandonat pe marginea drumului. Primavara, cand stocurile adunate in toamna se epuizau, era randul cererii să dicteze trendul pretului la cereale, acestea devenind foarte scumpe. In acest fel, fermierii şi procesatorii se confruntau pe rand cu riscul de fluctuatie al pretului într-o directie nefavorabilă. Practic imposibilitatea de a estima măcar cu aproximaţie mărimea cererii şi a ofertei conducea uneori la dezechilibre majore între aceste două elemente cu efect semnificativ asupra preţului.

Încercand să elimine riscul unor asemenea miscari, fermierii şi comercianţii de cereale au ajuns sa incheie întelegeri intre ei in privinta cantitatilor, a pretului si a datei de livrare a recoletelor de-a lungul anului. Stabilind din timp cantitatea, pretul si data livrarii, fermierul era dublu asigurat: in primul rand asupra sigurantei vanzarii recoltei încă dinainte să semene primul bob, iar în al doilea rand asupra pretului de vanzare, fapt care ii permitea sa-si controleze mai eficient nivelul cheltuielilor de productie. Un stejar secular de la periferia orasului Chicago a fost primul loc de intalnire al celor interesati în astfel de tranzactii, întelegerile parafate între fermieri si comerciantii de cereale generând primele operaţiuni de acoperire a riscului în adevaratul sens al cuvantului.

In decurs de câţiva ani, aceste tranzactii au capatat amploare astfel incat locul de negociere s-a mutat într-o locatie special amenajată numită bursă, iar termenii tranzactiilor au devenit tot mai standardizati, astfel incat, in anul 1848 s-a inaugurat Chicago Board of Trade – prima bursa de instrumente derivate din lume, primele contracte futures tranzactionate in ringurile ei avand ca obiect porumbul.

De atunci şi până în prezent contractele futures au cunoscut o dezvoltare fulminantă, în special in ultimii ani când aparitia derivatelor financiare pur si simplu au revolutionat industria bursiera pe plan mondial. Cereale, metale, pietre pretioase, cursuri valutare, rate de dobandă, indici bursieri, acţiuni, obligaţiuni - toate sunt tranzacţionate pe pietele futures prin simple apăsări de taste de computer, atrăgând deopotriva persoane sau companii interesate in controlarea riscului de pret sau jucatori dornici sa realizeze profituri rapide in urma speculatiilor bursiere.

Un aspect cel putin surprinzator caracterizează aceasta piată futures si anume faptul ca atrage doua categorii total opuse de investitori: unii cu o aversiune puternica fata de risc si care nu tranzactioneaza derivate decat in scopul eliminarii riscului de pret, iar ceilalti cu o afinitate totala fata de acesta si care si-l asuma in ideea realizarii profiturilor uriase asociate acestor instrumente.

Pe plan mondial funcţionează câteva zeci de burse de derivate dintre care merită amintite:

Eurex Frankfurt AG

London International Financial Futures and Options Exchange – LIFFE

OMX – Operează în zona ţărilor din Nordul Europei

Marché a Terme International de France – MATIF

Tokyo International Financial Futures Exchange TIFFE

Sydney Futures Exchange SFE

Brasilian Futures exchange BBF

Hong Kong Futures Exchange HKFE

Singapore International Monetary Exchange SIMEX

Piaţa futures

În operaţiunile executate pe piaţa futures se utilizează o serie de termeni specifici iar participarea pe această piaţă presupune cunoaşterea acestora.

Bull market sau piaţa sub semnul taurului reprezintă piaţa în care preţurile sunt în creştere. Atunci când se spune că o piaţă este bullish, există o perspectivă ca preţurile vor creşte.

Bear market sau piaţa sub semnul ursului reprezintă piaţa în care preţurile scad. Deci, o piaţă bearis oferă o perspectivă pesimistă şi operatorii consideră că preţurile scad.

Poziţie long : dacă se cumpără un contract futures, cumpărătorul deţine o poziţie long. Speculatorl iniţiază poziţii long atunci când se aşteaptă la o creştere viitoare a preţului futures. Hedgerul iniţiază poziţii long atunci când este expus creşterii preţului activului respectiv.

Poziţie short : cineva care vinde contracte futures pe care nu le deţinea anterior este short sau are poziţii deschise short. A nu se confunda acest concept cu cel în care cineva care a avut iniţial o poziţie long prin cumpărarea unor contracte futures şi apoi le vinde pentru a-şi compensa poziţia în piaţă. Speculatorul iniţiază poziţii short atunci când anticipează scăderea preţului futures. Hedgerul iniţiază poziţii short atunci când este expus scăderii preţului mărfii sau al activului respectiv.

Marcarea la piaţă a contractelor futures face ca în fiecare zi contul să fie creditat sau debitat, în funcţie de evoluţia preţului poziţiilor deschise. Pierderea sau profitul, rezultat din marcarea la piaţă face ca suma existentă în cont să oscileze, însă aceasta nu poate să scadă sub nivelul marjei de menţinere.