Baze de date

1.NOTIUNI GENERALE BAZE DE DATE

Calculatoarele personale au apărut din necesitatea stocării și prelucrării cât mai rapide a informațiilor. Evoluția tehnicii de calcul a dus la o creștere substanțială a capacității de memorare și a vitezei de prelucrare a datelor. Ținând cont de acești doi parametrii, problemele rezolvate cu ajutorul calculatorului pot fi clasificate în:

probleme care implică prelucrări reduse asupra unui volum mare de date;

- probleme care implică un volum mediu de prelucrări asupra unui volum mediu de date;

- probleme care implică un volum mare de prelucrări asupra unui volum mic de date;

Sistemele de gestiune a bazelor de date reprezintă sisteme informatice specializate în stocarea și prelucrarea unui volum mare de date, deci în rezolvarea problemelor de primul tip.

Organizarea datelor ocupă un loc important în proiectarea sistemelor informatice, de aceasta depinzând eficiența sistemului informatic. Organizarea datelor presupune:

- definirea, structurarea, ordonarea și gruparea datelor în colecții omogene de date ;

- stabilirea legăturilor (relațiilor) între date, între elementele unei colecții de date, respectiv între colecții de date;

- reprezentarea datelor pe un suport informațional prelucrabil intr-un sistem de calcul.

Pe lângă cerințele legate de timpul de acces la date, de spațiul de memorie, organizarea datelor urmărește realizarea unicității datelor

2.SISTEME DE GESTIUNE A BAZELOR DE DATE

2.1. Caracteristici a sistemelor de gestiune a bazelor de date

Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD) prezinta sisteme informatice (soft) specializate in stocarea si prelucrarea unui volum mare de date, in rezolvarea problemelor de tip din clasificarea anterioara, volumul de prelucrari implicat fiind relativ mic. Termenul "baza de date" se va referi la datele de prelucrat, iar termenul de "gestiune" se va referi la actiunea de memorare si prelucrare a acestor date.

Istoria SGBD-urilor incepe odata cu aparitia primelor suporturi magnetice de memorare - benzile magnetice - pe care informatia era memorata secvential, aceasta dand si caracterul secvential al accesului de date in cadrul acestor sisteme. Aceasta etapa de dezvoltare este caracterizata de o identitate perfecta intre structura logica si cea fizica a informatiei din bazele de date, ceea ce a dus la o manipulare greoaie a datelor.

Aparitia sistemelor de memorare de tipul discului magnetic a dus la o noua etapa in dezvoltarea SGBD-urilor, caracterizate in principal prin: aparitia accesului direct, alaturi de cel secvential, acesta avand ca efect imediat o crestere spectaculoasa a vitezei de acces la date; separarea nivelului logic de cel fizic, realizand astfel o independenta logica a datelor. In aceasta etapa se dezvolta tehnici avansate de selectare, grupare, prelucrare a datelor din bazele de date. In continuare sistemele de memorare s-au dezvoltat in directia cresterii performantelor acestora: capacitati cat mai mari de memorare si viteze cat mai mari de accesare a datelor memorate in bazele de date (discul optic, CD-urile, casetele magnetice etc).

Pentru descrierea structurilor datelor, precum si a relatiilor dintre acestea intr-o baza de date se utilizeaza un procedeu formal, numit model conceptual. In practica prelucrarii automate a datelor s-au consacrat urmatoarele modele conceptuale:

- ierarhic

- retea

- relational.

2.1.1. Modelul ierarhic

Se bazeaza pe structuri de reprezentare arborescente si tipuri de relatii 1 la 1 si 1 la n. Cu ajutorul acestui model, structura bazei de date poate fi reprezentata sub forma unui arbore cu un nod radacina (trunchiul) si celelalte noduri (ramuri) contin colectiile de date. Legaturile intre noduri reflecta relatiile de asociere intre inregistrarile (set de date cu aceleasi proprietati) colectiilor de date superioare si inferioare. Modelul ierarhic are urmatoarele caracteristici:

. accesul direct este posibil numai la inregistrarile din colectia de date radacina:

. accesul la inregistrarile colectiilor de date inferioare se face prin specificarea tuturor colectiilor, care se gasesc pe drumul de la colectia radacina pana la colectia cercetata:

. toate inregistrarile din colectiile bazei de date, cu exceptia colectiei de date radacina au cate o inregistrare superioara.