Cabluri de rețea - coaxial, torsadat în pereche, optic

Cablul coaxial

Cablu coaxial este format dintr-o sirma de cupru rigid, protejata cu un material izolator. Acest material este încapsulat intr-un conductor circular, de obicei sub forma unei plase strâns întrețesute. Conductorul exterior este acoperit cu un înveliș de plastic protector. În figura 1 este prezentata o vedere in secțiune a cablului coaxial.

Figura 1 – Un cablu coaxial

Structura si ecranarea cablului coaxial asigura o buna împletire a necesitaților semnificative de lărgime de banda totodată de imunitate excelenta la zgomot. Lărgimea de banda poate depinde de calitatea cablului, de lungime, de raportul semnal-zgomot. Cablurile moderne au o banda de frecventa de aproape 1 GHz.

Reţele de cablu coaxial au avut perioada de impact maxim la jumătatea anilor '90, Odată cu apariţia mediilor torsadate (LJTP, STP) popularitatea lor a început să scadă. Deşi oferă o mai bună ecranare şi permit distanţe mai mari, mediul coaxial este unul analogic, spre deosebire de mediul torsadat unde transmisia se realizează digital. Eliminarea etapelor de conversie digital-analogic au permis costuri mai reduse pentru echipamentele de reţea destinate reţelor bazate pe UTP, în plus, folosirea unor perechi distincte pentru transmisie şi recepţie fac din UTP un mediu de comunicaţie full-duptex, spre deosebire de reţelele bazate pe medii de transmisie coaxiale. Reţelele de date bazate pe cablu coaxial mai pot fi încă întâlnite în cazul unor mici reţele de cartier, dar în ultimii ani acestea au devenit extrem de rare,

Cablul torsadat

Figura 2 - Cablu UTP

Cablul torsadat este format din mai multe fire de cupru izolate, având o grosime tipică de Infim, împletite două câte două (torsadate). Majoritatea cablurilor torsadate folosite pentru reţele locale conţin opt fire, aşadar, patru perechi. Răsucirea firelor dintr-o pereche este necesară pentru anularea efectului de antenă caracteristic liniilor lungi. Acest efect ar produce interferenţe electrice, ceea ce ar conduce la pierderi de date.

Pe lângă interferenţele cauzate de câmpurile electrice induse de alte fire din interiorul aceluiaşi cablu, pot apărea Şi interferenţe din surse exterioare Cablului (de exemplu: existenţa unui motor electric în apropiere, sau, pentru cablurile aflate în exteriorul clădirilor, descărcările electrice din atmosferă). O metodă prin care se încearcă reducerea la minim a interferenţelor exterioare este transmiterea diferenţială. Transmiterea diferenţială, sau transmiterea în mod balansat, presupune ca semnalul util transmis să reprezinte diferenţa dintre semnalele electrice de pe cele două fire ale unei perechi. Astfel, dacă apar interferenţe electrice de la surse exterioare cablului, acestea vor afecta ambele fire în mod egal, diferenţa dintre semnale rămânând constanta. O altă metodă de prevenire a interferenţelor exterioare este ecranarea cablurilor. Ecranarea presupune existenţa unui înveliş format dintr-o plasă sau o foiţă metalică ce are rol de cuşcă Faraday,

Din punct de vedere al ecranării, există două feluri de cabluri torsadate: ecranate (shielded) şi neecranate (unshielded). Cele neecranate se numesc UTP (unshielded twisted pair) şi sunt cele mai folosite în cadrul reţelelor locale de calculatoare, fiind, de altfel, şi cele mai Ieftine.

Dezavantajul cablurilor UTP este că nu pot fi folosite în exteriorul clădirilor, deoarece ar fi supuse unor posibile şocuri electrice foarte mari, ce ar duce la defectarea echipamentelor conectate. De aceea, în exteriorul clădirilor se foloseşte, în general, cablu ecranat: ScTP (screened twisted pair), STP (shielded twisted pair) sau S/STP (screened shielded twisted pair). ScTP, numit şi FTP (failed twisted pair), are un singur înveliş de ecranare exterior şi este doar cu puţin mai gros decât UTP. Cablul STP are, pe lângă învelişul de ecranare identic cu cel de la ScTP, câte un înveliş separat pentru fiecare pereche. Acest lucru îl face mult mai rezistent la interferenţe, dar şi mult mai scump. în plus, fiind mai rigid, este şi ceva mai greu de manevrat.

Figura 3 - Cablu STP

Figura 4 - UPT solid şi liţat

Din punct de vedere al maleabilităţii, cablurile torsadate se împart în solide şi liţate. Cele solide au în interiorul fiecăruia dintre cele opt fire ale cablului câte un singur fir de cupru de aproximativ 1mm, spre deosebire de cele liţate, la care fiecare fir este format dintr-o mulţime de fire foarte subţiri, numite liţe, Cablurile liţate sunt aşadar mai flexibile, fiind potrivite pentru cablările orizontale (de la priza de perete până la staţia utilizatorului), în timp ce cablurile solide sunt folosite la cablările verticale (acolo unde este nevoie, de obicei, de cabluri rigide}.