CD-Rom

Unitatea optică este un dispozitiv care foloseşte laserul sau unde elctromagnetice din spectul luminii pentru procesul de citire si scriere a datelor. Acest dispozitiv perferic stochează datele pe discuri optice (ex. CD-ROM, DVD-ROM, MiniDisc, GD-ROM, Ultra Density Optical, Universal Media Disc, Blu-ray Disc, High-Definition Versatile Disc). Primele unităţi optice aparute aveau doar capacitatea de citire a datelor, dar in ziua de astăzi majoritatea unităţilor comercializate oferă pe langă posibilitatea de citire şi cea de scriere a datelor (CD Writer, DVD Writer).

Există de asemenea unităţi optice indepedente de calculator foarte populare: CD playerele portabile, DVD playerele portabile, auto, dar şi cele de cameră. Dispozitivele optice pentru calculatoare sunt folosite pentu schimburi de date, fiind mai lente si mai scumpe per unitate decat dispozitivele fabricate in masă prin presare. Acestea, alături de memoriile flash, au înlocuit floppy disk-urile si casetele magnetice datorită preţului redus al mediilor optice şi prezenţa acestora în toate calculatoarele.

Laserul

Cea mai importantă parte a unei unităţi optice este calea optică, amplasată in capul de citire, format dintr-un laser semiconductor, o lentilă pentru ghidajul fascilolului laser şi fotodiodele care detectează reflexia razei de pe suprafaţa discului.

Iniţial, au fost folosite laserele CD-urilor cu o lungime de undă de 780 nm din domeniul infraroşu. Pentru DVD-uri lungimea de undă a fost redusă la 650 nm (culoarea roşie) si lungimea de undă pentru Blu-Ray a fost redusă mai mult, la 405 nm (violet).

Sunt folosite două servomecanisme principale, primul pentru a menţine distanţa corectă între lentile şi a asigura focalizarea corectă a fascicolului de laser pe un punct necesar de pe disc. Al doilea servomecanism este folosit pentru culisarea capului de citire de-a lungul razei discului, păstrand fascicolul pe traiectoria sub care au fost scrise datele pe disc.

Diferenţe între discurile CD-R/CD-RW şi CD standard

Principala diferenţă fizică dintre aceste două tipuri de discuri şi CD-ul standard (audio sau CD-ROM) este că acesta din urmă nu are strat de imprimare / înregistrare ; informaţia este în mod permanent înregistrată în stratul de culoare argintie . Comparate cu CD-ul standard , CD-R-ul şi CD-RW –ul au o suprafaţă amplasată deasupra , suprafaţă ce este folosită pentru a selecta datele în vederea procesului de înregistrare , după care le divide în două părţi :

-o parte cuprinde suprafaţa memoriei program ce conţine la rândul ei numărul de titluri înregistrate , modul lor de ascultare şi punctele de oprire ;

-cealaltă parte cuprinde suprafaţa de program de control , ce este folosită de CDR-ule870 pentru a controla energia de laser solicitată prin mijloace concise la o probă de înregistrare . Acest control este necesar pentru a permite producerea de toleranţe între discurile individuale , variaţiile de temperatură , etc. .De asemenea acest control iniţial ( OPC) optimizează energia de laser cerută în cursul înregistrării . Vezi figura 1,2 şi 3 .

Discurile CD-R şi CD-RW

Atât CD-R-ul cât şi CD-RW-ul au aceeaşi structură de bază , dar cu diferenţe semnificative de detaliu . Discul CD-R-ul are un strat de culoare pentru înregistrare , cu o reflectivitate de 40-70% , în timp ce CD-RW-ul are o fază de transformare a stratului de culoare pentru înregistrare cu o reflectivitate de 15-25 % . Ambele discuri au un strat adiţional de culoare : galben pentru CD-R , şi argintiu pentru CD-RW .