Comunicații Wireless Prin Wimax

Termenul de WiMax provine de la Worldwide Interoperability for Microwave Access (interoperabilitate universală pentru acces prin microunde) şi este o tehnologie bazată pe standarde ale industriei, care oferă acces wireless de mare viteză la Internet pentru utilizatorii casnici şi pentru companii. Soluţiile WiMAX bazate pe standardul 802.16 permit instalarea de reţele fixe wireless de mare vitezã, oferind servicii bazate pe Internet Protocol, servicii de tip video IP în timp real şi servicii TDM pentru voce.

WiMax pare a fi una dintre acele tehnologii care vor revoluţiona radical viaţa noastră de zi cu zi. Astfel, o reţea wireless WiFi, cum sunt cele care încep să fie din ce în ce mai prezente si la noi, oferă acces limitat la internet, pe raza unei singure clădiri sau cu viteze reduse. WiMax se bazează pe spectre radio, mult mai puternice si mai rapide, ce pot oferi internet pe o rază de 50 de kilometri pătraţi.

Unul dintre principalele impedimente în adoptarea WiMax este lipsa interoperabilităţii dintre produse. De exemplu, WiMax Forum, grupul industrial global care se ocupă de certificarea procesului de adoptare, a aprobat interoperabilitatea doar pe produse ce rulează în spectre de 2,3 GHz, nu 2,5 sau 3,5 GHz, aşa cum se asteaptă pe majoritatea pieţelor. În plus, produsele certificate se bazează pe o versiune mai veche (Wave 1) a WiMax, nu pe cea nouă (Wave 2), pe care operatorii mobili doresc să o utilizeze.

Intel este unul dintre cei mai importanţi susţinători ai tehnologiei WiMax, investind împreună cu Sprint Nextel si Google în prima reţea de anvergură naţională de acest gen din SUA. Astfel, cei trei giganţi din industria de IT americană vor crea împreună compania Clearwire. Alţi producători de echipamente WiMax, precum Motorola (iniţiatorul tehnologiei) sau LG-Nortel, dezvoltă propriile programe de certificare, testare si interoperabilizare cu distribuitorii de produse.

2. STANDARDUL IEEE 802.16

Standardul IEEE 802.16 “Air Interface for Fixed Broadband Wireless Ac-cess Systems” este cunoscut şi ca interfaţă aeriană IEEE Wireless-MAN. Această tehnologie a fost proiectată să ofere acces fără fir de bandă largă în reţele metropolitane cu performanţe comparabile cu cablul tradiţional, DSL, şi T1. Avantajele sistemelor bazate pe 802.16 sunt multiple: abilitatea de a porni rapid acest serviciu chiar şi în zone unde ar fi greu de ajuns cu interfeţe pe bază de cablu, evitarea costurilor mari de instalare, şi posibilitatea de a depăşi limitările fizice ale infrastructurilor tradiţionale cu conexiune prin fir. Instalarea unei conexiuni prin fir cu bandă largă pe baza de cablu sau DSL poate fi un proces consumator de timp, având ca rezultat faptul că un mare număr de zone din toată lumea nu are acces la conexiuni de bandă largă. Tehnologia fără fir 802.16 oferă o modalitate flexibilă, eficientă din punct de vedere al costurilor, bazată pe standarde, de a umple aceste lipsuri în acoperirea de bandă largă.

Bazându-se pe experienţa acumulată în industria comunicaţiilor, IEEE a stabilit o ierarhie de standarde wireless complementare. Sunt incluse IEEE 802.15 pentru Personal Area Network (PAN), IEEE 802.11 pentru Local Area Network (LAN), 802.16 pentru Metropolitan Area Network, şi IEEE 802.20 pentru Wide Area Network (WAN). Fiecare standard reprezintă tehnologia optimizată pentru pieţe distincte şi modele de folosire diferite şi sunt create pentru a fi complementare.