Conceptele de bază ale proiectării sistemelor informatice

1.1 Definire sistem informatic.

Situaţia economică actuală prezintă o serie de caracteristici ce trebuiesc luate în

consideraţie, deoarece impun o anumită politică a întreprinderilor. La etapa actuală nu

mai există o creştere economică generală şi continuă, fiecare întreprindere trebuie să

lupte pentru a se impune în raport cu concurenţa sau pur şi simplu pentru a supravieţui.

Cu alte cuvinte, ca urmare a acestor transformări, o întreprindere, pentru a reuşi, trebuie

să-şi mobilizeze toate resursele, inclusiv resursele informaţionale, ceea ce îi va permite

să-şi reducă costurile, să îmbunătăţească performanţele şi calitatea produselor sau

serviciilor oferite, să creeze şi să ocupe pieţe noi. Din acest motiv, este absolut necesar

ca gestiunea resurselor să fie făcută în cadrul unui “ Sistem“ bine organizat, în continuă

perfectare, subînţelegând şi necesitatea utilizării tehnicii electronice de calcul, adică

implementarea sistemelor informatice economice şi tehnologiilor informaţionale

moderne.

Pentru o mai bună înţelegere a noţiunilor fundamentale de “sistem”, utilizate la

crearea sistemelor informatice, în continuare, se propune aranjarea accentelor asupra

acestor noţiuni.

La ora actuală există numeroase definiţii a noţiunilor de “Sistem”, “Sistem

informaţional” (SIF) şi “Sistem informatic” (SI). Înţelesul multilateral al noţiunilor

respective, implică în discuţiile dintre specialişti, anumite polemici, deseori

neconstructive.

În continuare, vor fi abordate definiţiile, cele mai des utilizate, în mediul de

specialitate.

Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente (componente) interdependente, între

care se stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, pentru

atingerea unui scop comun.

Adică, un sistem este definit prin relaţiile dintre elementele sale, care pot fi

modularizate pe părţi. Deci, unele părţi pot fi schimbate, ceea ce reprezintă o cale de

modernizare cu un minim de elemente de noutate dar cu efecte care pot fi foarte mari.

Din cele menţionate rezultă că pentru realizarea unui sistem este necesar să se

stabilească obiectivele (ieşiri, rezultate) cărora trebuie să li se atribuie anumite valori

admisibile, iar în funcţie de acestea se determină parametrii care asigură transformarea

variabilelor de intrare, pentru realizarea obiectivelor propuse. Adică, orice sistem este

format din intrări, prelucrări şi ieşiri. În consecinţă, conceptul de sistem poate fi înţeles

dublu, deoarece, din punct de vedere al obiectivelor, sistemul este constituit dintr-un

ansamblu de sarcini de executat, în condiţii date, iar din punct de vedere structural,

acesta include un ansamblu de elemente funcţionale. Deci, un sistem poate fi constituit

din unul sau mai multe subsisteme (SS) interconectabile care la rândul său pot fi divizate

în alte SS.

1

Subsistemele unei USE pot fi determinate şi în funcţie de tipurile de activităţi ale

acesteia şi anume:

- activităţi de producţie (fizice sau tehnologice);

- activităţi de informare;

- activităţi de conducere.

Rezultă că, fiecare sistem/subsistem este format dintr-o activitate de producţie,

informare şi conducere.

Conceptul de sistem transpus la nivel microeconomic are o importanţă

apreciabilă, deoarece este scoasă în evidenţă existenţa unei corelaţii între cele trei tipuri

de activităţi (fizice, informare şi conducere). În aşa mod, orice schimbare produsă în

activitatea de conducere implică schimbări şi în activitatea de informare, deoarece ea

este subordonată cerinţelor activităţii de conducere.

Luând în consideraţie aspectele menţionate, în USE pot fi distinse trei sisteme

care acţionează strâns legate între ele:

- sistemul de decizie (conducere sau decizional), care realizează o activitate de

conducere şi control şi se ocupă de analiza informaţiilor în vederea elaborării

deciziilor;

- sistemul condus (de execuţie sau operaţional), care realizează activităţile fizice şi

transformă deciziile în acţiuni;

- sistemul de informare (informaţional), care asigură legătura bilaterală între celelalte

două sisteme, realizând activităţile de informare, având ca obiective colectarea,

înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor şi a deciziilor.

Cu alte cuvinte, SIF se interpune între sistemul de decizie şi sistemul condus având

drept scop asigurarea informaţiilor necesare stafului managerial reprezentând, în acelaşi

timp, un mijloc de comunicare între celelalte două subsisteme (fig. 1.1.).

Totodată, SIF nu trebuie interpretat doar ca o interfaţă între subsistemele numite. El

reprezintă şi un element de legătură a mediului intern al USE cu cel exterior lui

(economic, financiar, bancar, etc.).