Evoluția Calculatoarelor

A.EVOLUTIA CALCULATOARELOR

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au numarat, socotit si masurat lucrurile, le-au trecut pe raboj si au comunicat altor oameni despre aceste lucruri. „Lucrurile” acestea puteau fi numarul de oi dintr-o turma, greutatea unui copil, marimea unui câmp, timpul scurs de la ultima seceta sau intensitatea unui cutremur. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au folosit unelte si tehnici care sa-i ajute sa numere cu mai multa acuratete, sa masoare mai precis, sa tina un raboj sau sa faca însemnari care sa se poata pastra mai mult timp, sa transmita cu mai multa precizie; ei au folosit în acest scop, de exemplu, rigle, sextante, cântare si balante, ceasuri etc.

Calculatorul nu e decât cel mai nou din acest sir lung de masini de calculat si de înregistrat. Doar atât-nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula si înmagazina rezultatele calculelor.

Totusi, acest principiu e mascat de un lucru: ceea ce fac ele poate ca e simplu, dar fac lucrul respectiv în cantitati impresionante si incredibil de bine. Azi, viteza calculatoarelor se masoara în milioane de operatii pe secunda. Operatiile pot sa fie simple, dar ele pot fi combinate în foarte multe feluri pentru a rezulta un sir enorm de functii utile. Acestea s-au întâmplat în ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completa a calculatoarelor comerciale.

Un calculator poate fi definit ca un echipament electronic de prelucrare automata a datelor, pe baza de program. Un program reprezinta un set de instructiuni executate de catre calculator într-o ordine prestabilita. Calculatorul este o masina inteligenta ce a revolutionat istoria secolului XX. Notiunea de masina inteligenta nu trebuie sa duca la ideea unei lumi dominata de calculatoare. De-a lungul timpului omul a încercat sa-si usureze munca prin crearea unor instrumente de lucru, calculatorul este un astfel de instrument, care face exact ceea ce i se spune, cu o viteza uluitoare,o multime de operatii.

Calculatorul este un sistem electronic ce cuprinde circuite si placi conectate între ele si închise într-o carcasa. În linii mari un calculator este format din compunente hardware si componente software. Elemente hardware reprezinta totalitatea componentelor electronice si mecanice ale unui calculator, mai precis partea fizica. Software-ul cuprinde totalitatea programelor utilizate într-un calculator. Cel mai important software dintr-un calculator se numeste sistem de operare si are rolul de a asigura interconectarea tuturor componetelor calculatorului, transformându-le într-o entitate si tot sistemul de operare asigura interconectare calculatorului cu mediul exterior.

Dupa cum am mai spus calculatorul are rolul de reduce munca omului,acesta face parte din a treia etapa a usurarii muncii omului, considerata si revolutia masinilor creier, orientata spre usurarea si cresterea randamentului muncii intelectuale. Pentru început calculatorul a fost folosit în domeniile învatamântului si cercetarii, un al doilea stadiu a început în anii ’60 si se caracterizeaza prin patrunderea informaticii în unitatile econonice si pentru asigurarea prelucrarii unor volume mari de date. Un al treilea stadiu se remarca dupa anii ’70 caracterizându-se prin raspândirea calculatorului în toate domeniile, fiind folosite inclusiv ca si calculatoare personale.Tehnica de calcul si informatica a cunoscut doua mari etape: cea a dispozitivelor mecanice, semimecanice si electromecanice si etapa calculatoarelor electronice.

Cel mai semnificativ în evolutia dispozitivelor mecanice, semimecanice si electromecanice a fost introducerea, în 1862, a masinii de calcul cu roti dintate de catre filosoful francez Blaise Pascal.(FIG.1) Însa aceasta masina facea doar operatii simple de adunare si scadere.

FIG.1 MASINA DIFERENTIALA

Un alt pas important în evolutia masinilor de calcul a fost teoria matematicianului George Boole (1815-1864) care clasifica informatiile în doua stari logice: adevarat sau fals. Dupa aproximativ 75 de ani de a moartea lui Boole, Claude Shannon a facut legatura între circuitele electronice si algebra booleana, transferând circuitelor electronice cele doua stari logice prin introducerea de diferite voltaje pentru fiecare stare. Acestea erau folosite pentru a reprezenta unitati binare sau biti.

Etapa calculatoarelor electronice este structurata în cinci mari generatii.

Prima generatie, se desfasoara între anii 1946 si 1955, cuprinde calculatoare ce se caracterizeaza prin faptul ca:

-au la baza tuburile electronice, releele;

-introducerea datelor se facea cu ajutorul cartelelor sau a benzilor perforate;

-viteza de calcul si capacitatea de stocare erau mici;

- au consum mare de energie, exploatare si întretinere costisitoare.

A doua generatie, este marcata de aparitia tranzistorului si este cuprinsa între anii 1956-1963,aceste calculatoare se carcterizeaza prin faptul ca:

-au fost utilizate tranzistoare în locul tuburilor electronice;

-aveau viteza de calcul si capacitatea memoriei mai performante;

-exista posibilitatea de programare;

-s-a redus gabaritul si consumul de energie;

-utilizau o gama larga de perifierice.