Evoluția calculatorului

Ideea construirii unor calculatoare a aparut cu multe veacuri înainte. Multe descoperiri din matematica au permis si inventarea unor dispozitive de calcul din ce în ce mai perfectionate.

În anul 1617, John Napier, inventatorul logaritmului, descrie un sistem de bastonase care ajutau la efectuarea înmultirii.

În anul 1642 Blaise Pascal construieste prima masina mecanica de calculat.

În anii 1804 – 1808, J. M. Jackard inventeaza un razboi de tesut, ca rezultat al progreselor anterioare, care utiliza cartele perforate pentru obtinerea unor desene complicate si divers colorate.

Istoria calculatoarelor moderne începe cu cercetarile de pionerat ale lui Charles Babbage, profesor de matematica la Cambridge (Anglia), care în 1833 propune un proiect de “masina analitica” destinata alcatuirii tabelelor pentru diferite functii.

Datele si programul erau stocate în memorie, masina având posibilitatea de a modifica programul în timpul executiei. Limitele tehnologice ale timpului nu I-au permis lui Babbage realizarea practica a ideilor sale. Proiectul lui Babbage, publicat în 1880, continea principalele parti ale masinii de calcul moderne:

- un dispozitiv aritmetic numit “mill”;

- un dispozitiv de memorare cu o capacitate de 1000 de numere a câte 50 e cifre fiecare;

- un dispozitiv de comanda cu pastrarea programelor pe cartele perforate.

Descoperirea circuitelor electronice, cu cercetarile teoretice ale lui Türing, realizarea calculatorului MARK I (H. Aiken)

în perioada 1937 – 1944, au fost pasi premergatori construirii primului calculator. Calculatorul construit de profesorul Haward Aiken de la Universitatea din Harward (SUA) împreuna cu firmele IBM (International Business Machines) si Bell Telephone Laboratories, reprezenta o masina electromecanica alcatuita din relee, selectoare mecanice si cablaje de interconexiune. Viteza sistemului era mica datorita componentelor electromecanice. A fost utilizat pentru calcule balistice.

Primul calculator electronic digital din lume, ENIAC (Electronic Numerical Integrator and Calculator)

a fost realizat între anii 1943 – 1946 la universitatea din Pensylvania (SUA) de o echipa condusa de J. P. Eckert si J. W. Mawchly, avându-l drept consultant pe John von Newmann.

ENIAC era o instalatie uriasa cu 40 de rastele mari pline cu echipament electronic. Folosea 20000 de tuburi electronice si racirea lor constituia o problema. Introducerea datelor si a instructiunilor se facea la 40 panouri cu fise. Schimbarea programului însemna modificarea circuitelor electronice; introducerea programului dura câteva zile iar verificarea alte câteva zile. În forma lor moderna, ideile care stau la baza calculatoarelor electronice au fost enuntate si publicate de matematicianul american John von Newmann, în anul 1946. El publica proiectul unui nou calculator EDVAC (Electronic Discrete Variable Automatic Computer), având program memorat.

Proiectul a fost propus si început în SUA dar a fost realizat practic mai repede în Anglia de catre profesorul Wilkes de la Universitatea Cambridge care a construit calculatorul EDSAC (Electronic Delay Storage Automatic Calculator).