Evul mediu

Considerații generale; periodizare

Perioada Evului Mediu- sec. VI- XV

Termenul- creat de umaniștii secolului al XV-lea care considerau această epocă o perioadă de tranziție, de decădere între Antichitatea greco- latină, o perioadă de înflorire și Renașterea care marca reînvierea acelei perioade înfloritoare.

2. Subdiviziunile Evului Mediu

Evul Mediu timpuriu sec. VI- X

Evul Mediu dezvoltat sec. XI- XIII

Evul Mediu târziu sec. XIV- XV

după distrugerea Romei de către vizigoți în 410 Europa traversează o perioadă de barbarie socială și politică (fărâmițare teritorială; regres; scăderea numărului populației)

cauze:

foametea din 1315

ciuma neagră din 1347

Războiul de 100 de ani

3. Educația în Evul Mediu

avea un caracter practic

școlarizarea- de la 7 ani

instrucția cu ajutorul perceptorului în familiile nobililor

la 10 ani copilul nobilului începea pregătirea militară

fetele beneficiau de educație practică fiind pregătite pentru a conduce gospodăria; primeau educație mondenă (lecturi literare, dans, arta broderiei, călărie)

4. Căsătoria

în mediul aristocratic unele căsătorii erau hotărâte de părinți

5. Mentalitatea generală

munca era privită ca un blestem, consecință a păcatului originar, dar și ca mijloc de mântuire

bogăția- cale sortită pierzaniei, dar și ca datorie de a face multe acte bune

știința era cinstită, deși se susținea, în același timp, că fericiți sunt cei săraci cu duhul

6. Mentalitatea religioasă

dezastrele Evului Mediu au dus la o insensibilizare a sentimentelor, precum și la credința în viziuni, vise, halucinații, semne premonitorii, superstiții, credințe și practici păgâne

mentalitatea religioasă era dominantă: destinul omului și al Universului făceau parte din planul divinității

erau venerate relicvele pe care Sfântul Augustin le numea temple ale credinței

erau venerați sfinții, moaștele

Credințe tipice vremii:

pelerinajele- modalitate prin care păcatele comise puteau fi iertate

boala și suferința fizică se datorau unor cauze spirituale sau unor forțe oculte

călugării și preoții susțineau că singurul leac împotriva bolii era să invoci ajutorul sfinților și numai prin pelerinaj te puteai vindeca

boala era provocată de păcatele săvârșite de cel bolnav ca o pedeapsă, ceea ce conducea spre ostilitatea bisericii față de medici

pelerinajul justițiar (exilul)