Gestiunea Mijloacelor Fixe cu Ajutorul unui Sistem Informatic

CAPITOLUL I

DEFINIREA CADRULUI LEGISLATIV AL MIJLOACELOR FIXE

1.1DISPOZITII LEGISLATIVE PRIVIND DEFINIREA, CLASIFICAREA ŞI CODIFICAREA MIJLOACELOR FIXE

Legea care reglementează mijloacele fixe este Legea contabilităţii nr. 82/1991 ce a fost publicata in Monitorul Oficial nr.506 din 27 iulie 2007 precum si Legea 259/2007 pentru modificarea şi completarea la Legea contabilităţii nr. 82/1991.

Mijloacele fixe pe lângǎ terenuri fac parte din structura imobilizărilor corporale din grupa activelor imobilizate.

Mijloacele fixe sunt active cu forma materiala concreta, şi se regăsesc în întreprindere sub forma de: clădiri şi construcţii, maşini de forţa şi utilaje energetice, maşini, utilaje şi instalaţii de lucru, aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare, mijloace de transport, animale de munca, plantaţii, unelte, accesorii de producţie si inventar gospodăresc.

Potrivit legislaţiei prin mijloc fix se înţelege obiectul singular sau complexul de obiecte ce se utilizează ca un întreg, care îndeplineşte cumulativ condiţiile de a avea o valoare mai mare decât limita stabilita de lege (mai mare de 1800 lei), o durata de utilizare mai mare de un an, si îndeplineşte criteriile de recunoaştere ca imobilizare corporala.Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formeazã un singur corp, la încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Art. 4. – Sunt, de asemenea, considerate mijloace fixe supuse amortizãrii:

a) investitiile efectuate la mijloacele fixe luate cu chirie;

b) capacitãtile puse în functiune partial, pentru care nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe.

Acestea se cuprind în grupele în care urmeazã a se înregistra, la valoarea rezultatã prin însumarea cheltuielilor efective ocazionate de realizarea lor;

c) investitiile efectuate pentru descopertã, în vederea valorificãrii de substante minerale utile, cu cãrbuni si alte zãcãminte ce se exploateazã la suprafatã, precum si cele pentru realizarea lucrãrilor miniere subterane de deschidere a zãcãmintelor; d) investitiile efectuate la mijloacele fixe, în scopul îmbunãtãtirii parametrilor tehnici initiali, prin majorarea valorii de intrare a mijlocului fix.

Art. 5. – Sunt considerate active corporale, dar nu se supun amortizãrii: mijloacele fixe aflate în proprietatea publicã, lacurile, bãltile, iazurile, care nu sunt rezultatul unei investitii, precum si terenurile, inclusiv cele împãdurite.

Art. 6. – Nu sunt considerate mijloace fixe:

a) motoarele, aparatele si alte subansambluri ale mijloacelor fixe, procurate în scopul înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparatiilor de orice fel, care nu modificã parametrii tehnici initiali ai mijlocului fix;

b) sculele, instrumentele si dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea si de durata lor de functionare normalã;

c) constructiile si instalatiile provizorii;

d) animalele care nu au îndeplinit conditiile pentru a fi trecute la animale adulte, animalele de îngrãsat, pãsãrile si coloniile de albine;

e) pãdurile;

f) investitiile efectuate pentru realizarea lucrãrilor miniere din afara perimetrelor de exploatare, precum si cele pentru foraj, executate pentru explorãri, prospectiuni geologice si geofizice, forajele pentru alimentarea cu apã, care nu au dat rezultate, sondele situate în gaz – capul unor zãcãminte de titei, precum si sondele de cercetare geologicã, care au pus în evidentã acumulãri de hidrocarburi, dar care, din motive geologico-tehnice si economice obiective, nu pot fi exploatate;

g) prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea productiei de serie, inclusiv seria zero, sau sunt supuse încercãrilor în vederea omologãrii la producãtor;

h) echipamentul de protectie si de lucru, îmbrãcãmintea specialã, precum si

accesoriile de pat, indiferent de valoarea si de durata lor de utilizare.