Hard Disk-ul

Harddisk-ul, este o componenta nu numai esentiala pentru datele utilizatorului, ci si una care trebuie protejata cu mare atentie.

Principalul inamic al harddisk-urilor sunt socurile pe carE acestea le suporta. Peste 50% din produsele familii de discuri care se defecteaza de-a lungul timpului datoreaza defectarea socurilor.

Desi HDD-urile pe care le folosim azi sunt mult mai rezistente decat cele din trecut, problema deteriorarii prin socuri puternice ramane.

De fapt, ce se intampla atunci cand harddisk-ul este supus unui soc?

Cpetele HDD-ul se afla pe un brat, numit actuator, care le mentine la o distanta extrem de mica de suprafata magnetica a platanelor. Practic in timpul functionarii, capetele plutesc la o distanta de cativa microni de suprafata discurilor si sunt extrem de sensibile la socurile externe.

Dar, in general, HDD-urile nu sufera socuri in timpul functionarii, ci mult mai adesea in perioada in care se manipuleaza drive-ul. Practic, exista o perioada extrem de scurta in viata hard-disk-ului in care el este extrem de vulnerabil : cea scursa intre momentul in car HDD-ul este scos din ambalajul protector in care este livrat de producator si clipa in care s-au strans suruburile de fixare in carcasa. Adica exact montarea sa in carcasa. In acest timp, HDD-ulnu este protejat nicicum, el absorbind toata energia socului. De aceea, trebuie acordata o mare atentie manipularii discului.

Atunci cand drive-ul nu este alimentat, capetele sunt parcate intr-o portiune speciala a discului, in care nu exista date. La un soc, capetele se ridica, dupa care, la coborare, lovesc puternic discurile, fenomen numit „head slap”. In urma loviturii, sar particule minuscule de pe suprafata.

Aparent acest fenomen nu are un efect negativ, deoarece oricum pe pista de parcare nu exista date. Dar aceste particule se raspandesc si pe zona utila, unde exista date, din cauza miscarii de rotatie a platanelor.

Atunci cand un cap, in miscarea sa pe deasupra unei piste, intalneste o particula, care de obicei este mai mare decat distanta de plutire (flying height), o loveste, dupa care trece peste ea, inaltandu-se astfel incat sa o lase sa treaca intre el si suprafata platanului. Dupa ceea urmeaza coborarea si, datorita inertiei, un nou head slap. De data aceasta nu pe pista de parcare, ci pe o pista utila, unde se gasesc datele utilizatorului.

Este clar, in urma impactului apar noi particule, dar mai ales apare un nou sector defect, deoarece capul nu va mai citi corect aceasta zona magnetica. In majoritatea cazurilor, utilizatorul initial nu observa nimic, deoarece harddisk-ul va incerca sa citeasca totusi datele de pe acel sector, si in urma unor numeroase incercari (pana la 40) si folosind algoritmii de recompunere si de ECC (Error Checking and Correcting), va rusi sa citeasca corect portiunea respectiva.

Desigur, electronica drive-ului va remarca faptul ca ceva nu e in regula, va marca sectorul ca bad si va face realocarea sectorului.

Harddisk-urile moderne, care folosesc capete MR (magneto-rezistive) si GMR trebuie sa se afle la o distanta foarte mica de fuprafata magnetica, pentru a permite o densitate mare de date. Pe de alta parte, cu cat distanta este mai mare, sansa unui head slap este mai mica. Un head slap este un lucru foarte neplacut pentru sanatatea unui harddisk. Evitarea sa se face umbland cu multa atentie cu drive-ul in timp ce este neprotejat.