Informatică Economică

I.Configuraţia hardware a unui calculator PC compatibil IBM

Încă din cele mai vechi timpuri omul şi-a creat instrumente de lucru,de la cele mai simple – pe care le acţiona direct, până la instalaţii complexe, cu un oarecare grad de automatizare, pe care le acţiona prin intremediul unor manete, butoane, numite elemente de comandă. Denumirea trimite la ideea că omul dă comenzi sau instrucţiuni, iar instalaţia le execută.

Computerul sau calculatorul este un echipament electronic de prelucrare automată a dateleor precum calculele matematice, pe baza unui program.

Un program reprezintă transcrierea într-un limbaj de programare a unui algoritm.

Algoritmul este o metodă de rezolvare a unei probleme printr-un numar finit de paşi.

Computerul este un ansambulu de două componente:

-Hardware

-Software

Componenta Hardware-reprezintă ansamblul elementelor fizice care compun calculatorul: componente electrice şi mecanice, circuite electrice şi alte elemente care intră in structura fizică a calculatorului.

Componenta Software-cuprinde totalitatea programelor, prin care se asigură functionarea şi expolatarea sistemului de calcul.

O configuraţie de calcul presunpune următoarele componente: placa de baza, procesorul, memoria, sistemul video, sistemul audio, periferice.

Placa de bază

O componentă determinantă pentru un calculator personal este placa principală, denumită şi placa de bază.

Placa de bază a unui sistem este de fapt o placă de circuite imprimate multistratificat denumite PCB(printed circuit board).Placa fizică este de fapt o împreunare de mai multe straturi subţiri fiecare conţinând circuitul necesar conectării diferitelor componente ale plăcii.

Putem spune că placa de bază este componenta hardware ce asigură interconectarea fizică a tuturor celorlalte componente ale unui sistem de calcul.

Placa de bază conisderată de multi numai un suport pentru celelalte componente ale PC-ului este de fapt una dintre cele mai importante componente ale sistemului, având un rol major în asigurarea stabilitaţii si performanţelor unui caluclator.

Comnuicaţiile între componentele existente în calculator sunt asigurate prin intremediul plăcii de bază. Ea controlează şi optimizează toate transferurile de date dintre CPU şi periferice. Ea găzduieşte CPU-ul şi uneori cache-ul L2/L3, chipsetul, BIOS-ul, memoria de bază, cipurile I/O, porturile pentru tastatură, seriale, paralele, PS/2, USB, controlerele pentru FDD, discurile IDE si(sau) SCSI si plăcile de tip plug-in.

Pe placa de bază se află următoarele componente:

-sloturile sau socket-urile procesorului;

-slocuri de memorie;

-memorie cache sau slocuri pentru memoria cache;

-sloturile magistralei I/O(intrare/iesire);

-cipurile care formează chipsetul;

-conectori electrici;

-controller de tastatură;

-cip de memorie CMOS şi ceas în timp real;

-componenta BIOS;

-controller super I/O;

-baterie;

-porturi si conectori;

-jumperi, DIP switch-uri;

-pinii conectorilor intreni.

Microprocesorul

Procesorul, componentă cntrală a calulatorului, este acea componentă hardware care identifică si execută instrucţiunile arimtetice şi logice din cadrul programelor. Se mai numeşte CPU – Central Processing Unit(Unitate Centrală de Prelucrare UCP). Este un cip de dimensiuni ceva mai mari care se conectează la placa de bază prin intermediul unui conector specific(socket sau slot) şi contine un circuit complex, care îi permite să preia din sistem, prin memoria internă, informaţii ce sunt instrucţiuni sau date. Procesorul execută instrucţiunile ce constau în preluari logice sau în calcule matematice simple asupra datelor şi transmite rezultatele prin memoria internă către sistem.