Informatică și informația

Informaţia

Diversele activităţi umane pot fi clasificate în simple şi complexe având la bază în special volumul de informaţii necesare în desfăşurarea lor.

Pentru a fi utilizată informaţia trebuie culeasă din anumite surse, mai mult sau mai puţin credibile, oficiale sau neoficiale, unice sau multiple.

Considerând culeasă - informaţie, aceasta trebuie memorată pentru ca să poată fi folosită împreună cu altele la desfăşurarea activităţii în cele ce urmează.

În cazul unei activităţi complexe, memoria umană nu poate face faţă pentru a reţine toate informaţiile necesare. De aceea s-a apelat la diverse forme scrise de reţinere a informaţiei. Astfel, deşi procesul de uitare caracteristic uman a fost înlăturat, totuşi anumite informaţii importante pot fi omise din neatenţie atunci când se citesc sursele scrise anterior.

Acest ultim inconvenient poate fi înlăturat prin memorarea informaţiilor de către un calculator electronic, folosind unul din diversele suporturi existente. - astfel de memorare a informaţiei se face sub formă de date sau de cunoştinţe, în funcţie de sistemul ce va urma să - prelucreze.

Există două categorii de informaţii: informaţia personală şi informaţia caracteristică unui domeniu.

Informaţia personală poate fi memorată şi folosită de către individ prin modalităţi proprii, fără reguli.

Informaţia caracteristică unui domeniu are reguli prestabilite de memorare, păstrare, transmitere şi confidenţialitate.

Informaţia economico-socială, spre exemplu, are de respectat următoarele reguli:

- prezentarea în scris;

- păstrarea sa în timp cu posibilitatea de a fi accesată rapid;

- reglementarea riguroasă a raportărilor şi situaţiilor;

- diversitatea locurilor şi momentelor de solicitare şi/sau obţinere;

- face obiectul unor sisteme de comunicaţii la distanţă.

Informaţia memorată pe un suport caracteristic calculatoarelor electronice se clasifică astfel:

După forma de reprezentare a informaţiei

- informaţie analogică;

- informaţie digitală.

După natura informaţiei

- texte;

- baze de date;

- documente;

- imagini;

- secvenţe audi- şi video.

Unitatea de măsură cantitativă a informaţiei stocată pe un suport caracteristic calculatoarelor este bitul.

Bitul reprezintă nedeterminarea înlăturată prin aflarea valorii unei caracteristici care are două stări posibile: 0 sau 1.

Un multiplu al bitului frecvent utilizat este BYTE-ul, denumit şi octet datorită alcătuirii sale din 8 biţi.

Atât pentru bit, cât şi pentru byte există multipli de ordin mult mai mare, denumiţi identic cu multipli altor unităţi de măsură frecvent întâlnite: Kilo, Mega, Giga etc.

În ciuda denumirii identice a multiplilor, 1 Kilobyte reprezintă puţin mai mult decât 1000 de bytes, respectiv 1024 (adică 210) bytes. Şi în continuare, multipli pentru bit şi byte (Mega, Giga etc.) sunt de exact 1024 de ori mai mari decât cei anteriori lor.

În ceea ce priveşte calitatea informaţiei stocate, aceasta nu are unitate de măsură. Deşi de cele mai multe ori este evaluată în bani de furnizorii ei, singurul care - poate aprecia calitativ este beneficiarul ei. Aşadar, calitatea informaţiei se măsoară subiectiv de către fiecare beneficiar în parte.

Valoarea unei informaţii nu trebuie confundată şi nici amestecată cu valoarea suportului de stocare. Aceasta deoarece suportul de stocare este un obiect fungibil, pe când informaţia de pe el de multe ori nu.

Informatica

Informatica reprezintă un domeniu complex, ca rezultantă a integrării unor elemente ştiinţifice (din matematică, logică etc.) şi a unor elemente tehnice (din electronică în special).

Ca definiţie, informatica reprezintă un ansamblu de concepte teoretice, tehnici şi proceduri referitoare la culegerea, transmisia, stocarea şi prelucrarea automată a informaţiilor.

Etimologia cuvântului informatică provine de la două cuvinte din limba franceză: information (=informaţie) şi automatique (=automat), de unde şi termenul franţuzesc informatique.

Obiectivele informaticii sunt orientate în trei direcţii:

- construcţia calculatoarelor electronice şi conectarea echipamentelor periferice (hardware);

- stabilirea principiilor tehnice de funcţionare şi a metodelor de utilizare şi programare a calculatoarelor (software);