Ingineria Sistemelor de Progamare - Software Engineering

Generalitati. Istoric

Ingineria sistemelor de programare sau ingineria software, sub alta denumire, este o disciplina care se ocupa de toate aspectele productiei software cum ar fi dezvoltare, exploatare si intretinere.

Economiile tuturor tarilor dezvoltate depind de software, tot mai multe sisteme fiind controlate de programe. Ingineria software se ocupa cu teorii, metode si instrumente pentru dezvoltarea software profesionala, cheltuieleile legate de software reprezentand un procent semnificativ in toate tarile dezvoltate. Costurile software depasesc de cele mai multe ori costurile legate de hardware iar costurile de intretinere ale unui program sunt mai mari decat de cele de dezvoltare depasind uneori de cateva ori costurile de dezvoltare.

Produsele software pot fi dezvoltate pentru a satisface o piata generala – Generice - pentru a fi vandute unei game largi de utilizatori (Excel, Word) sau pot fi Dedicate - dezvoltate pentru un singur client in conformitate cu cerintele clientului.

Pentru ca un software sa fie considerat de calitate el trebuie sa ofere functionalitatea si performanta ceruta de client si sa fie mentenabil (sa evolueze pentru a fi in pas cu schimbarile), fiabil si acceptat de acesta (sa fie usor de inteles, utilizabil si compatibil cu alte sisteme).

Termenul de inginerie software a apărut pentru prima dată în 1968 la Conferinta de Inginerie Software a NATO ( NATO Software Engineering Conference ). De atunci, a continuat ca o profesie şi domeniu de studiu dedicat la crearea de software de o calitate mai mare, mai accesibila de întreţinut, şi mai rapid de construit. Având în vedere că domeniul este încă relativ mic, există încă multe dezbateri în jurul ingineriei software, dacă aceasta este conformă cu definiţia clasică a ingineriei sau daca aceasta este doar programare.

Cand primul calculator modern a aparut in 1940, instructiunile pentru a-l face operabil erau cablate in interiorul masinii, dezvoltatorii au realizat rapid ca acesta nu este un sistem flexibil si au implementat arhitectura stocarii programelor sau arhitectura von Neumann. Limbajele de programare au început să apară în anii 1950 şi acest lucru a fost, de asemenea, un alt pas major. Limbaje majore, cum ar fi Fortran, Algol, precum şi Cobol au fost lansate la sfârşitul anilor 1950 pentru a face faţă problemelor ştiinţifice, algoritmice precum şi problemelor de afaceri iar in 1969 a fost introdus un sistem software de gestionare a hardware-ul numit sistem de operare Unix.

Aceste progrese în domeniul software s-au întâlnit cu mai multe progrese în hardware-ul computerului. La mijlocul anilor 1970, a fost introdus pe piata microcalculatorul, accesibil ca pret pentru pasionaţi si usor de scris software-ul pentru acesta. Aceasta la rândul său duce la aparitia celebrului computer personal sau PC-ul şi sistemului de operare Microsoft Windows. La sfârşitul anilor 1970 şi începutul anilor 1980 apar noi limbajele de programare: C + +, Smalltalk, Obiectiv C.

Software open-source au început să apară la începutul anilor 90, sub formă de Linux şi alte programe iar Internetul şi World Wide Web au lovit în mijlocul anilor 90 schimband ingineria programarii din nou.

În timp ce unele zone cum ar fi Alberta, Ontario si Quebec, Canada, licentiaza inginerii de software, cele mai multe locuri din lume nu au nici o lege în ceea ce priveşte profesia de ingineri software. Cu toate acestea, există unele ghiduri de la IEEE Computer Society şi ACM, principalele două organizaţii profesionale de inginerie software.: Ghidul IEEE "Guide to the Software Engineering Body of Knowledge" versiunea 2004 sau SWEBOK definesc domeniul şi oferă o acoperire de cunoştinţe practice pe care inginerii de software ar trebui să le aibă.

Cei mai multi ingineri software lucreaza ca angajaţi sau contractori cu intreprinderi, agenţii guvernamentale (civile sau militare), precum şi cu organizaţii non-profit iar unii ingineri software lucreaza pentru ei înşişi ca liber-profesionişti. Unele organizaţii au specialişti pentru a efectua fiecare din sarcinile din procesul de dezvoltare software, alte organizaţii au nevoie de ingineri software pentru a face mai multe sau toate dintre ele. În proiectele mari, oamenii pot fi specializati într-un singur rol, in proiectele mici oamenii pot umple mai multe sau toate rolurile în acelaşi timp, specializarile incluzand: analişti, arhitecţi, dezvoltatori, testeri, tehnicieni, manageri ( industrie ) şi cadre didactice, cercetători ( mediul academic ).

Nu există dezbateri considerabile asupra perspectivelor viitoare de angajare pentru ingineri software şi a altor profesionişti IT. ACM a avut un program de certificare profesionala la începutul anilor 1980 care a fost întrerupt din cauza lipsei de interes. ACM a examinat posibilitatea de certificare profesionala de ingineri software la sfârşitul anilor 1990, dar în cele din urmă a decis că această certificare a fost inadecvata pentru practica profesională industrială a software-ului de inginerie. Cele mai multe programe de certificare din industria IT sunt orientate spre tehnologii specifice şi care sunt gestionate de către vânzătorii acestor tehnologii. Aceste programe de certificare sunt adaptate pentru instituţii care ar angaja oameni care folosesc aceste tehnologii.