Instruire Asistată de Calculator

Educaţia tehnologică reprezintă activitatea de formare–dezvoltare a personalităţii umane proiectată şi realizată prin aplicarea cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice din diferite domenii, dobândite la diferite niveluri , în viaţa socială şi în viaţa economică .

Definirea educaţiei tehnologice presupune explicarea conceptului sociologic de tehnologie, interpretarea tehnologiei în sens pedagogic .

Instruirea reprezintă activitatea principală realizată în cadrul procesului de învăţământ conform obiectivelor pedagogice generale elaborate la nivel de sistem , în termenii de politică a educaţiei .

Instructorul proiectează o acţiune bazată pe patru operaţii concrete :

• definirea obiectivelor pedagogice

• stabilirea conţinutului

• aplicarea metodologiei

• asigurarea evaluării activităţii didactice / educative respective .

Conţinutul conceptului de instruire are o sferă mai restrânsă în raport cu educaţia (care se referă la formarea–dezvoltarea permanentă a personalităţii umane) dar mai largă decât învăţarea deoarece include mai multe forme de muncă intelectuală (forme extradidactice şi extraşcolare ; cu resurse substanţiale ; directe şi indirecte ; de natură morală, tehnologică, estetică, psiho–fizică).

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă de învăţământ , care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de instruire în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii , caracteristice societăţii contemporane .

Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţile tehnologice al calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei metode didactice ( Instruire asistată de calculator ) calităţi privind :

− informatizarea activităţii de predare– învăţare–evaluare ;

− îmbunătăţirea IAC prin intermediul unor acţiuni de : gestionare , documentare, interogare ;

− simulare automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în procesul de învăţământ, conform documentelor oficiale de planificaţie a educaţiei.

Istoric al Educaţiei Asistate de Calculator şi al Procesului de IAC

Perioada anterioară decadei 1920: Cunoştinţele fundamentale empirice ale educaţiei

Lucrările lui Darwin (Originea Omului ,1871) şi ale lui William James (Principiile Psihologie, 1890) au inspirat un mare număr de cercetători , inclusiv pe Thorndike .

Această perioadă a fost dominată de o modificare fundamentală în modul de gândire despre educaţie care a fost susţinută de apariţia investigărilor ştiinţifice asupra modului în care învaţă omul şi animalele .

Până la acest moment , instruirea a fost dominată de ideea că mintea , întocmai ca şi trupul , poate fi dezvoltată prin exerciţii ("minte sănătoasă în corp sănătos "). Se credea că studierea şi cunoaşterea unor anumite discipline ştiinţifice ar putea revigora şi dezvolta inteligenţa în aceeaşi manieră în care educaţia fizică dezvoltă anumiţi muşchi .

Una din personalităţile care au contribuit esenţial la transformarea educaţiei dintr-o disciplină empirica într-o ştiinţă a fost E.L. Thorndike , profesor de psihologia educaţiei de la Universitatea Columbia.

Thorndike a introdus evaluările proceselor educaţionale .

Anii 1920 : Conceptele de obiective ale educaţiei

Perioadă influenţată de lucrarea intitulată Eficienţa Socială a lui Franklin Bobbitt (1918).

Această perioadă a fost dominată de satisfacerea nevoilor societăţii şi a efectelor acestor necesităţi sociale de către obiectivele instruirii .

Au fost concepute planuri pentru o instruire individualizată care permit studenţilor să înveţe (progreseze) în ritmul propriu beneficiind de o direcţionare ( îndrumare , ghidare) minimă din partea profesorului . Aceste planuri includ obiective de învăţare iniţial specificate , ritm propriu de studio, control asupra învăţării , şi alte forme posibile de studiu individualizat . Aceste planuri au contribuit la dezvoltarea proiectării instruirii , proces care este în opoziţie cu instruirea tradiţională .

Au fost introduse studierea pe bază de contract şi controlul procesului de învăţare , dezvoltându-se analiza cunoştinţelor caracteristice unei anumite profesii (slujbe) şi analiza activităţilor desfăşurate de un angajat .

Studiul pe bază de contract îşi are originea în planurile de instruire individualizate din anii 1920 .