Memoriile

Cea mai importanta si costisitoare componenta fizica a unui calculator personal este memoria interna, prin intermediul careia vom putea aprecia performantele unui calculator. Aceasta este unitatea functionala a calculatorului destinata pastrarii permanente sau temporare a programelor si a datelor necesare utilizatorului si bineânteles a sistemului de operare.

Memoria interna a unui calculator este caracterizata de doi parametrii:

- dimensiunea;

- timpul maxim de raspuns;

Dimensiunea acestei memorii este în strânsa legatura cu microprocesorul folosit (în speta cu limitarile impuse de acesta). O valoare des întâlnita pentru aceasta marime este de 1 Mbyte. Cu cât aceasta este mai mare. Cu atât performantele calculatorului sunt mai bune.

Timpul maxim de raspuns se refera la intervalul de timp care este necesar memoriei interne pentru a citi sau scrie date. Mai exact, intervalul de timp ce se scurge din momentul în care primeste de la microprocesor comanda de citire si momentul în care depune pe magistrala de date valoarea citita (similar este si pentru scriere). Valoarea medie a acestui parametru este de 70 ns. Cu cât aceasta valoare este mai mica, cu atât calculatorul este mai rapid.

În configuratia unui sistem electronic de calcul în functie de modul în care se realizeaza accesul la memorie, pot fi întâlnite simultan doua mari tipuri de memorii: memorii ROM si memorii RAM.

Memoria ROM (Read Only Memory – memorie care poate fi doar citita) – este un tip de memorie nevolatila (informatia continuta de acest tip de memorie nu se pierde la oprirea calculatorului). Este o memorie de tip special, care prin constructie nu permite programatorilor decât citirea unor informatii înscrise aici de constructorul calculatorului prin tehnici speciale Memoriile de tip ROM se clasifica la în functie de modalitatea de scriere a datelor în PROM si EPROM..

1. memorii PROM (Programabile ROM), memorii ROM programabile, care permit o singura rescriere de programe;

2. memorii EPROM (Programabile Electric PROM), care pot fi sterse si reprogramate din nou de mai multe ori, utilizând tehnici electronice speciale.

Programele aflate în ROM sunt livrate odata cu calculatorul si alcatuiesc asa numitul firmware. Calculatoarele din familia IBM – PC contin si o memorie CMOS (de tip RAM, alimentata în permanenta de o baterie pentru a nu-si pierde continutul informational. În aceasta memorie se stocheaza informatii referitoare la configuratia hardware a sistemului electronic de calcul.

Daca accesul la memorie este permis atât pentru citire cât si pentru scriere memoria se numeste RAM (Random Access Memory - memorie cu acces aleator).

Memoria RAM reprezinta un spatiu temporar de lucru unde se pastreaza datele si programele pe toata durata executiei lor. Programele si datele se vor pierde din memoria RAM, dupa ce calculatorul va fi închis, deoarece aceasta este volatila, pastrând informatia doar atâta timp cât calculatorul este sub tensiune.

În functie de circuitele din care sunt implementate memoriile RAM acestea se clasifica în: memorii statice (SRAM) si memorii dinamice (DRAM). La rândul sau memoriile DRAM se împart în:

1. memorii FPM (Fast Page Mode) – caracteristica acestui tip de memorie o reprezinta facilitatea de a lucra cu pagini de memorie. O pagina de memorie este o sectiune de memorie, disponibila prin selectarea unei adrese de rând.

2. memorii EDO (extended Data Out) – functioneaza la fel ca si memoriile FPM dar accesul la datele din celulele de memorie este mai rapid cu 10 – 15 % fata de FPM

3. memorii SDRAM (Syncronous DRAM) – un astfel de tip de memorie reprezinta un modul DRAM ce lucreaza în mod sincron cu procesorul (prin constructie, la origini memoriile DRAM conventionale functionau în mod asincron)