Prezentarea viermilor și virușilor de calculator

Ce este un virus de calculator ?

Virus (Virus) - este un program care are funcţii de infectare, distructive si de incorporare a copiilor sale în interiorul altor programe. Noţiunea mai generală se referă adesea cu termenul de "virus informatic". Este de fapt un program care are proprietatea de a se autocopia, astfel încât poate infecta părţi din sistemul de operare şi/sau programe executabile. Probabil că principala caracteristică pentru identificarea unui virus este aceea că se duplică fără acordul utilizatorului. Aşa cum sugerează şi numele, analogia biologică este relativ bună pentru a descrie acţiunea unui virus informatic în lumea reală.

Dimensiunile mici ale programului-virus reprezintă o caracteristică importantă, întrucât autorii ţin foarte mult ca produsul lor cu intenţii agresive să nu fie observat cu uşurinţă.

Efectele distructive nu pot fi sesizate imediat, ci după un anumit timp. Atunci când apar, efectele sunt diferite, variind de la mesaje glumeţe, la erori în funcţionarea programelor de sistem sau ştergeri catastrofice a tuturor informaţiilor de pe un hard disk. De aceea nu este indicat să se plece de la ipoteza că un virus nu înseamnă ceva mai mult decât o glumă.

În general, cei care construiesc viruşi sunt programatori autentici, cu experienţă bogată si cu cunoştinţe avansate în limbajul de programare pe care îl folosesc. Elaborarea de viruşi este uneori si o activitate de grup, în care sunt selectaţi, antrenaţi si plătiţi cu sume uriaşe specialiştii de înaltă clasă.

Există programatori care susţin că pot construi viruşi ce nu pot fi detectaţi si distruşi. Este cazul unui grup de programatori polonezi care au anunţat pe Internet, în urmă cu câţiva ani, că pot construi astfel de "arme" imbatabile. Programul lor, bine pus la punct, conţinea câteva idei interesante care, dacă ar fi fost duse la capăt, probabil că ar fi dat multă bătaie de cap utilizatorilor de servicii Internet. Supăraţi de faptul că lumea a exagerat atât de mult cu costurile pe care le-a provocat virusul cunoscut sub numele de "I Love You", aceşti programatori intenţionau să demonstreze întregii lumi că nu acest mult prea mediat virus este cel mai "tare".

Virusul este caracterizat de următoarele proprietăţi:

- poate modifica fişiere si programe ale utilizatorilor, prin inserarea în acestea a întregului cod sau numai a unei părţi speciale din codul său

- modificările pot fi provocate nu numai programelor, ci si unor grupuri de programe

- are nevoie si poate să recunoască dacă un program a fost deja infectat pentru a putea interzice o nouă modificare a acestuia.

Istoria virusilor

Istoria viruşilor de calculatoare este lungă şi interesantă. Dar ea a devenit cu adevărat palpitantă abia din momentul în care a început să se dezvolte industria PC-urilor. Pe măsură ce dezvoltarea acestor calculatoare noi progresa, a devenit posibilă si accesarea a mai mult de un program într-un singur computer. În acelaşi timp, s-a manifestat şi o reacţie împotriva a tot ceea ce însemna computerul. Această tendinţă are rădăcini mai vechi, dar impactul computerelor de tip PC a fost aşa de mare, încât si reacţiile împotriva acestora au început să se facă mai evidente.

Iată o scurtă dar spectaculoasă evoluţie a fabricării în serie în toate colturile lumii si lansării pe piaţă a viruşilor:

1949

Sunt puse pentru prima oara bazele teoriilor legate de programele care se autoreproduc.

1981

Virusii Apple 1, 2, si 3 sunt printre primii virusi "in the wild". Descoperiti in sistemul de operare Apple II, virusii se raspandesc in Texas A&M prin intermediul jocurilor piratate.

1983

In teza sa de doctorat, Fred Cohen defineste pentru prima oara formal un virus de calculator ca fiind "un program ce poate afecta alte programe de calculator, modificandu-le intr-un mod care presupune abordarea unor copii evoluate ale lor."

1986

Doi programatori Basit si Amjad(frati pakistanezi) au descoperit că un anumit sector dintr-un floppy disk conţine un cod executabil care funcţiona de câte ori porneau computerul cu discheta montată în unitate. Acestora le-a venit ideea înlocuirii acestui cod executabil cu un program propriu.Floppy-urile infectate aveau "© Brain" ca eticheta de disc (volume label). Acest program putea beneficia de memorie si putea fi astfel copiat în orice dischetă si lansat de pe orice calculator de tip PC. Ei au numit acest program virus, ocupând doar 360 KB dintr-un floppy disc.

Tot in acelasi an, un programator pe nume Ralf Burger a ajuns la concluzia ca un fisier putea fi conceput astfel incat sa se copie pe el insusi, prin atasarea unei copii a lui la un alt fisier . El a scris o demonstratie a acestui efect, pe care a numit-o VIRDEM (Virus Demonstration) si a distribuit-o la conferinta pe tema virusilor Chaos Computer Club, in luna decembrie a acelui an . VIRDEM ar fi infestat orice fisier COM . Din nou pagubele erau destul de nesemnificative . Acest fapt a atras totusi atata interes, incat Ralf Burger a fost rugat sa scrie o carte .

In aceeasi perioada, cineva a inceput sa raspandeasca un virus in Viena . Franz Swoboda a fost primul care a remarcat faptul ca acest virus era raspandit printr-un program numit Charlie si s-a facut multa publicitate in jurul acestei descoperiri . Ralf Burger a obtinut o copie a acestui virus si i-a dat-o unui prieten, Berdt Fix, care l-a dezansamblat (a fost pentru prima oara cand cineva a dezansamblat un virus) . Burger a inclus aceasta dezansamblare in cartea sa, dupa ce a scos cateva parti, pentru a face virusul mai putin periculos si pentru a diminua pagubele pe care le producea . Efectul unui virus de tipul celui din Viena este de a determina un fisier din opt sa rebooteze calculatorul (virusul copiaza primi cinci octeti de cod) ; Burger (poate Fix) a inlocuit acest cod de rebootare cu cinci spatii . Efectul era ca fisierele copiate bloca calculatorul, in loc sa-l rebooteze .

1987

Programatorii de la Universitatea din Delaware au constatat ca au virusul lansat de cei doi programatori Basit si Amjad cand au vazut eticheta "© Brain" pe o discheta . Tot ce facea el era sa se autocopie si punea o eticheta de volum pe discheta.