Informatică - Windows 95

Fenomenul cunoscut sub numele de Windows 95 a intrat în scenă cu mai multă publicitate decât orice alt produs soft de până acum. Datorită faptului că acum atât de multe prersoane au calculatoare, lansarea unui nou sistem de operare este un eveniment de interes general; un alt factor este şi faptul că Windows 95 este ceva de-a dreptul nou pe piaţa tehnologiei informatice, cu adevărat un pas înainte.

Ca sistem de operare, Windows 95 este descris ca fiind "explorabil".

Ficare calculator are nevoie de un sistem de operare. În forma sa cea mai redusă acesta conţine un grup de instrucţiuni pentru crearea unui ansamblu de fişiere şi pentru lansarea programelor. DOS (Disk Operating System) a fost sistemul dominant pentru PC încă de la apariţia primelor calculatoare personale în 1981. La început DOS a fost perfect adecvat echipamentelor hard existente în acel moment; el nu putea gestiona decât puţină memorie, dar acest lucru nu avea nici o importanţă, deoarece calculatoarele nici nu aveau pre multă memorie.

În sistemul DOS nu se puteu executa mai multe programe sau procese deodată. Cu trecerea timpului însă, programele au devenit din ce în ce mai mari, iar calculatoarele din ce în ce mai rapide, dar ele continuau să utilizaze sistemul DOS. Au fost născocite multe soluţii (cum ar fi versiunile Windows pâna la Windows 3.11 inclusiv, sau programele de gestiune de memorie QEMM, EMM, TOTEM) pentru a păcăli sistemul DOS şi a-l face să-şi mărească viteza de lucru sau chiar să accepte două acţiuni de-odată; toate se bazau pe scamatori şi nici una nu a mers prea bine. Un mediu care lucrează cu sistemul DOS are mari probleme în a efectua o muncă de înaltă performanţă - aceasta rămâne un fapt de neocolit.

Multitasking înseamnă rularea mai multor programe (tasks) în acelaşi timp. Acest lucru presupune ca timpul procesorului să se împartă între diversele programe. La un calculator tipic rulând programe tipice, sistemul de operare acordă fiecărui proces o felie din timpul procesorului. Fărâmiţarea timpului este astfel proiectată încât ficare aplicaţie să creadă că este singura care se execută. Sau cel puţin spre acest ideal se tinde.

Windows 3.1 încearcă să realizeze un multitasking cooperant, care cere din partea fiecărei aplicaţii bunăvoinţa să împartă procesorul cu celelalte programe. Din păcate aplicaţiile Windows standard nu se pricep la aşa ceva.

Prin urmare, adesea utilizatorii se trezesc uitându-se lung la inevitabila clepsidră care nu mai dispare de pe ecran; soluţia: Ctrl-Alt-Del, cu speranţa că pierderile n-or să fie prea mari.

În Windows 95, în sfârşit sistemul de operare are sificientă autoritate să spună unei aplicaţii să se dea la o parte din calea alteia. Acest lucru este foarte important pentru ca un proces să nu blocheze întregul calculator doar pentru sine însuşi. Metoda se numeşte multitasking preemptiv şi nu se poate introduce şi în Windows 3.1, care are încă la bază sistemul DOS.

Fără să aibă nevoie să recurgă la sistemul DOS pentru anumite operaţii cu fişiere, Windows 95 permite simultan formatarea unei dischete, primirea e-mail, tipărirea unui document şi introducerea datelor într-un tabel de calcul.

În afară de multitasking şi memorie virtuală, Windows 95 mai are multe alte calităţi:

– Interfaţa simplă cu utilizatorul: Suprafaţa de lucru care apare când porneşte Windows 95 nu este înghesuită şi arată foarte clar cu ce să porniţi (cu butonul Start). Puteţi să o aranjaţi după bunul dumneavoastră plac;

– Un mouse mult mai isteţ: în Windows 95 mouse-ul nu mai este doar un instrument de indicat şi apăsat. Nu numai că Windows 95 este mai "şoricos" decât sistele de operare de până acum, dar mouse-ul are mult mai multe funcţii;

– Nume lungi de fişiere: Puteţi da fişierelor nume de până la 255 caractere, deoarece Windows 95 şi programele care rulează în el le acceptă. Când se denumeşte fişierul cu un nume lung, sisetmul şi crează automat şi un nume scurt, de opt caractere, care îl face să fie recunoscut şi de aplicaţiile mai vechi;

– Bara de aplicaţii (taskbar): O parte din aspectul curat şi îngrijit al suprafeţei de lucru se datorează barei de operaţii, unde se află butonul Start. Ea este căminul pictogramelor (icons) ce reprezintă toate programele deschise. Un clic simplu pe una dintre ele va aduce programul corespunzător în prim plan pe ecran, astfl încât, indiferent de câte alte aplicaţii se află în execuţie, cea de care aveţi nevoie va fi oricând la îndemână.

– Configurabilitate fără limite: Organizarea suprafeţei de lucru şi a meniurilor poate răspunde preferinţelor fiecărei persoane.