Securitatea Internetului - Programe Antivirus

1. ASPECTE LEGATE DE SECURITATEA INFORMAŢIILOR

Informaţia este un produs care, ca şi alte importante produse rezultate din activitatea umană, are valoare pentru o organizaţie şi în consecinţă, este necesar să fie protejată corespunzator. Fiecare organizaţie în parte îşi poate implementa propriul său sistem de asigurare a securităţii informaţiei. Un management al securităţii informaţiei se realizează prin implementarea unui set corespunzator de acţiuni, care cuprinde: politici, practici, instrumente şi proceduri, structuri organizaţionale, precum şi funcţii software.

Un sistem integrat de securitate a informaţiilor cuprinde nu mai puţin de şapte sisteme de securitate: fizică, a personalului-need to know, administrativ, IT (INFOSEC), al comunicaţiilor (COMSEC), criptografic şi al emisiilor EM (TEMPEST).

Principalele tipuri de ameninţări întâlnite în mod uzual în reţele Internet şi Intranet sunt: intruziune (utilizator legitim, identificare falsă), blocarea serviciilor (denial-of-service), viruşi, viermi de internet, troieni, furtul de informaţii (cyber-crime).

Securitatea informaţiei protejează informaţia de o paletă largă de pericole. Indiferent dacă calculatorul se află într-un birou la serviciu sau pe un pupitru de acasă, asigurarea securităţii informaţiei se poate pune cu aceeaşi acuitate. În cazul în care avem de-a face cu o reţea de calculatoare asigurarea securităţii reprezintă o problemă deosebit de serioasă şi, totodată, cu mult mai dificilă.

Multe din atacurile recente de tip denial-of-service care au reuşit să pună într-un real pericol câteva site-uri de Web foarte populare, unele chiar guvernamentale, au reuşit să pună pe jar autorităţile din mai multe ţări puternic dezvoltate. Au existat suficiente dovezi care susţineau poziţia acelora ce credeau că atacurile hacker-ilor au fost posibile din cauză că s-a reuşit obţinerea accesului doar la computerele slab protejate. Cu alte cuvinte, spărgătorii de coduri au succes doar acolo unde nu se asigură o adevărată securitate.

Acolo unde este vorba despre reţea, este şi normal să apară conceptul de securitate a informaţiilor, fapt care a fost luat în seamă de către producători, şi implementat sub forma unei parole de rulare a programului sau de conectare spre altă staţie, prin remote control.

Securitatea informaţiei reprezintă un lucru extrem de important pentru fiecare computer conectat la Internet, sau aflat într-o reţea de tip Intranet, Extranet şi chiar o reţea locala. Mai mult, chiar şi pentru un PC stand-alone securitatea informaţiei poate fi o problemă serioasă, atunci când acesta conţine informaţii personale, secrete, cu anumite grade de confidenţialitate.

2. SCURT ISTORIC PRIVIND EVOLUŢIA INTERNETULUI

Internetul este privit ca o “reţea de reţele” ca urmare a faptului că mai multe reţele diferite conduse şi gestionate de mai multe organizaţii sunt interconectate pentru a forma INTERNET. El reprezintă, de asemenea, un mediu informaţional şi de calcul cu o multitudine de servicii şi resurse, baze de date, biblioteci, etc., fiind un instrument ce oferă acces la cantităţi mari de informaţii din întreaga lume. Dat fiind că scopul este considerat acela al asigurării transportului de date, Internet-ul este considerat domeniul protocoalelor şi sistemelor de operare.

Internetul poate fi definit ca mulţimea tuturor reţelelor IP interconectate, colecţia a milioane de calculatoare gazdă ataşate, comunitatea mai multor zeci de milioane de utilizatori.

Internetul s-a născut la mijlocul anilor 60 în forma ARPAnet (Advanced Research Projects Agency Net) - o reţea între mai multe computere din unele instituţii americane, ce lucrau pentru ARPA, un departament de cercetare din cadrul Pentagonului. Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date pe Internet. În forma finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet protocol), care este şi acum baza Internetului. TCP/IP nu este uşor de utilizat şi nu este cel mai rapid protocol, dar oferă cel mai mare grad de corecţie al erorilor.

TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu IBM compatibile sau Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înţeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul era şi este cu adevărat o platformă independentă. La sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70, când Internetul număra în jur de 50 de computere, s-au dezvoltat primele dintre servicii, folosite încă şi azi pentru transferul informaţiei:

- File Transfer Protocol pentru trimiterea şi regăsirea fişierelor

- Telnet pentru accesarea şi folosirea bazelor de date, a bibliotecilor şi a cataloagelor din toată lumea

- E-Mail pentru trimiterea mesajelor personale.

Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara) din Geneva a pus bazele în 1989 dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau 3W).

În istoria Internetului, scopul iniţial al www-ului era destul de limitat. Prima versiune a programelor pentru a naviga pe www, aşa numitele “browsere” urmau încă tradiţia originală a Internet-ului şi erau numai text. De aceea, sistemul a rămas, în principiu, neprietenos cu utilizatorii. În septembrie 1992 nu existau mai mult de 20 de servere web în întreaga lume.