Securitatea pe Facebook

DESPRE FACEBOOK

Creat iniţial la Harvard, SUA, facebook era la origine o reţea socială închisă a studenţilor acestei universităţi; ulterior ea s-a deschis şi altor universităţi americane şi asa a început să se facă cunoscută,luna septembrie, 2006, fiind luna marii deschideri pentru lumea întreagă. În limba engleză înseamnă “cartea cu feţe” , iar cel ce la creat a fost Mark Zuckerberg , în luna februarie 2004, pentru a oferi oamenilor posibilitatea de a contacta persoane apropiate, dar şi încă necunoscute.

În acest moment facebook este una dintre cele mai răspândite reţele sociale din lume. Utilizatorii pot intra în această reţea din orice loc unde există acces la Internet pe baza unei parole, stabilite iniţial odată cu completarea formularului de înscriere conţinând o serie întreagă de întrebări personale.

De la crearea sa, Facebook a făcut obiectul unei controverse privind respectul vieţii private a utilizatorilor. Cele mai mari nemulţumiri sunt legate de uşurinţa cu care datele personale ale membrilor reţelei pot ajunge pe mâna oricui. Utilizatorii pot intra în această reţea din orice loc unde există acces la internet, pe baza unei parole, stabilite o dată cu completarea formularului de înscriere, ce conţine mai multe întrebări personale. Din acest motiv, în 2010, peste 30.000 de persoane au renunţat într-o singură zi la contul lor de pe reţeaua de socializare, fiind nemulţumite de problemele de securitate şi de confidenţialitate. „Ca să fi avut impact, decizia de renunţare ar fi trebuit luată de zeci de milioane de consumatori”, au afirmat, cu tristeţe, iniţiatorii mişcării de protest.

SECURITATEA PE INTERNET

În cazul reţelelor locale apar probleme locale. La apariţia Internetului problemele au devenit globale. Trebuie precizat că siguranţa şi fiabilitatea în acest caz sunt două lucruri diferite.

Fiabilitatea ameninţă reţelele prin atacuri neinteligente (erori de proiectare, materiale proaste etc.) pe când siguranţa se referă la combaterea unor atacuri conştiente asupra reţelelor.

Grade de pericol ale intenţiilor conştiente ale atacului:

1. Curiozitatea în aflarea de informaţii secrete

2. Ludic (se fac glume : bune, de prost gust etc)

3. Se manifestă superioritatea prin afişarea posibilităţilor de spargere

4. Acţiuni pentru obţinerea de câştiguri nepecuniare (cu afişare)

5. Atacuri pentru câştiguri pecuniare (schimbarea cardurilor)

6. Acţiuni în scopuri criminale

7. Crima organizată : grup de spărgători care-şi concentrează acţiunile

8. Activitatea care duce la crima de stat : un stat doreste spargerea unui subiect (stat etc.)