Cuprins
- Introducere 4
- Capitolul I. Informaţia – măsură a organizării sistemelor 5
- I.1. Noţiunea de informaţie 5
- I.2. Valoarea informaţiei 5
- I.3. Nevoia de protecţie a informaţiei 6
- I.4. Strategiile şi direcţiile de acţiune în vederea protejării informaţiilor 9
- I.5. Sisteme de transmitere a informaţiei 10
- Capitolul II. Reţele de comunicaţii 13
- II.1. Modelul unei reţele de comunicaţii electronice sigure 13
- II.2.1. Definirea parametrilor de securitate ai unei reţele 14
- II.2.2. Stabilirea politicii de securitate 15
- II.2.3. Planificarea cerinţelor de securitate 16
- II.2.4. Politici de securitate care reflectă cerinţele 17
- II.2.5. Auditul 18
- II.3.1. Obiectivele principalele ale administratorului de securitate 20
- II.3.2. Obiectivele principalele ale administratorului de reţea 20
- Capitolul III. Arhitectura securităţii unui sistem 22
- III.1. Arhitectura securităţii unui sistem distribuit 22
- III.2. Arhitectura securităţii OSI 24
- III.3. Arhitectura Internet (TCP/IP) 30
- III.4. Serviciile de securitate 31
- III.5. Mecanisme de securitate 35
- III.6. Metode biometrice de autentificare 36
- III.7. Controlul accesului 38
- III.7.1 Politica de control al accesului 39
- III.7.2. Controlul accesului prin firewall 40
- Concluzii 45
- Bibliografie 48
Extras din referat
Introducere
“Nevoile de securitate diminuează libertatea,
dar fără securitate libertatea nu există”. D. Kahn
În secolul XX, cel mai mare eveniment tehnologic şi social în acelaşi timp a fost apariţia Internetului. În domeniul Ştiinţei şi Tehnologiei Informaţiei mari evenimente tehnologice cu importante consecinţe sociale au fost descoperirea tranzistorului, a circuitului integrat şi a calculatorului electronic. Internetul nu este numai un fenomen tehnologic, ci şi unul social, prin participarea utilizatorilor, din ce în ce mai numeroşi, la structurarea lui actuală. Dezvoltarea Internetului a depins evident de tehnologie, dar în egală măsură de factori sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca Internetul să ajungă ceea ce a devenit astăzi. Odată instaurat în fibrele societăţii, Internetul a produs şi produce consecinţe noi pentru societate.
În esenţă, societatea informaţională este societatea care se bazează pe Internet. De asemenea, globalizarea este o consecinţă cu prioritate a Internetului. Atunci se poate spune că globalizarea este un fenomen specific societăţii informaţionale. Datorită legăturii dintre societatea informaţională şi globalizare. Globalizarea este o consecinţă firească a societăţii informaţionale întrucât societatea informaţională se dovedeşte a fi un proces care nu mai poate fi oprit, globalizarea este şi ea un proces inevitabil. [B.1]
Nevoia de protejare a informaţiei digitale împotriva copierii şi manipulării ilegale a apărut o dată cu dezvoltarea pe scară largă a comunicaţiilor prin intermediul Internet-ului. Publicarea electronică şi comerţul electronic a informaţiilor digitale cresc pericolul de falsificare şi furt intelectual.
Dezvoltarea rapidă a tehnologiei digitale face necesară dezvoltarea metodelor pentru protejarea produselor multimedia împotriva pirateriei. Atacurile pirat includ accesul ilegal al datelor pe Internet, modificări ale conţinutului făcute cu rea-voinţă, retransmisia copiilor neautorizate. Impactul acestui gen de atacuri ar putea fi foarte mare atât pe plan financiar, precum şi în planul securităţii.
Capitolul I. Informaţia – măsură a organizării sistemelor
I.1. Noţiunea de informaţie
Noţiunea de informaţie este o noţiune de mare generalitate. Încercând să o explicăm am putea spune că informaţia, pentru un sistem oarecare, biologic sau tehnic, este un mesaj despre evenimente care au avut, au sau vor avea loc atât în exteriorul sistemului cât şi în interiorul lui. În viaţa de toate zilele, ca şi în munca ştiinţifică, fiecare om primeşte informaţii. Primim informaţii când stăm de vorbă cu cineva, când contemplăm un obiect, când ascultăm muzică sau când studiem un echipament. Putem spune deci că primim în permanenţă informaţii. În acceptiunea curentă, cineva ne furnizează o informaţie dacă ne comunică ceva ce nu ştim. [B.2]
Informaţia este considerată de mulţi specialişti ca fiind orice mesaj, ştire, semnal, etc., care are un caracter de noutate pentru receptor privind unele manifestări ale realităţii obiective a mediului înconjurător.
Informaţia ocupă acum locul central în cadrul proceselor de comunicare. Alături de energie şi materia primă, ea este reprezentată astăzi ca un factor de producţie. Pe lângă energie, spaţiu şi timp, informaţia este deja considerată acum de foarte mulţi specialişti ca fiind o a patra dimensiune. La fel ca pentru energie şi pentru informaţie s-au enunţat numeroase definiţii considerate incomplete. Informaţia este considerată o măsură a organizării sistemelor.
Părintele teoriei informaţiei, matematicianul Claude E. Shannon, consideră informaţia ca fiind tot ceea ce reduce nedeterminarea la o problemă cu un anumit grad de incertitudine. Shannon propunea totodată ca unitatea de măsură a cantităţii informaţiei care se transmite cu ajutorul unor semnale să fie bit-ul [B.3]
În era informaticii informaţia a devenit un puternic factor socio-economic şi politic având în vedere disponibilitatea şi accesibilitatea informaţiei prin reţele informatice, reţele de regulă deschise, aflate în plină dezvoltare şi extindere.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Securitatea Retelelor de Comunicatii.doc