Cuprins
- 1.Introducere 2
- 2. Criptografie 3
- 2.1 Scopul de baza al criptografiei 4
- 3. Algoritmi criptografici cu cheie secreta(simetrici) 5
- 4. Algoritmi criptografici cu chei publice (asimetrice) 6
- 4.1 Scurt istoric 6
- 4.2 Functii neinversabile 8
- 4.3 Securitatea sistemelor de criptare cu cheie publica 10
- 4.4 Schimbul de chei Diffie-Hellman 12
- 4.5 RSA 14
- 4.6 Semnatura digitala 16
- 4.5.1 Protocoale de semnatura 18
- 4.6 ECC (Elliptical Curve Cryptography) 19
- 4.6.1 Operatii cu punctele de pe curbele eliptice 21
- 4.7 Comparatie 1ntre criptarea simetrica si cea cu cheie publica 24
- Concluzii: 25
- BIBLIOGRAFIE 26
Extras din referat
1.Introducere
Criptografia este stiinta scrierilor secrete. Ea sta la baza multor servicii si mecanisme de securitate folosite in internet, folosind metode matematice pentru transformarea datelor, in intentia de a ascunde continutul lor sau de a le proteja impotriva modificarii. Criptografia are o lunga istorie, confidentialitatea comunicarii fiind o cerinta a tuturor timpurilor. Daca ar trebui sa alegem un singur exemplu al criptografiei "clasice", acesta ar fi cifrul lui Cezar, nu atat datorita celebritatii imparatului roman de care se leaga folosirea lui, ci pentru ca principiul sau de baza, al substitutiei, s-a mentinut nealterat aproape doua milenii.
Multa vreme, eforturile criptografilor au fost dirijate spre intarirea cifrurilor prin complicarea algoritmului, combinand substitutii si transpozitii asupra unor simboluri sau asupra unor blocuri (grupe de simboluri). Istoria moderna a criptografiei cunoaste numeroase inovatii in aceasta privinta. Doua sunt elementele ce au marcat insa cotitura semnificativa in dezvoltarea metodelor criptografice.
Primul este legat de dezvoltarea retelelor de calculatoare, al caror stimulent extraordinar s-a manifestat atat prin presiunea exercitata de tot mai multi utilizatori (a caror dorinta obiectiva este pastrarea secretului si a sigurantei asupra postei electronice private, a transferului electronic de fonduri si a altor aplicatii) cat si prin potentarea gamei de instrumente folosite efectiv in executia algoritmilor de cifrare. Utilizarea calculatoarelor electronice a permis folosirea unor chei de dimensiuni mai mari, sporindu-se atfel rezistenta la atacuri criptoanalitice. Cand cheia secreta are o dimeniune convenabila si este suficient de frecvent schimbata, devine practic imposibila spargerea cifrului, chiar daca se cunoaste algoritmul de cifrare. Pe aceasta idee se bazeaza si standardul american de cifrare a datelor - DES (Data Encryption Standard) larg utilizat de guvernul SUA si de diverse companii internationale. Propus intr-o forma initiala de IBM in 1975, DES a rezistat evaluarii facute de "spargatorii de cifruri" de la U.S. National Security Agency (NSA), care au recomandat doar reproiectarea anumitor componente (casete de substitutie). DES a fost adoptat ca standard federal in 1977 si a fost folosit intens datorita performantelor de viteza atinse la cifrare (peste 100 de milioane de biti/secunda). Din pacate, nu se stie cu certitudine daca cei de la NSA sau de la vreo alta organizatie au reusit sau nu sa sparga DES. Experienta a aratat insa ca orice schema criptografica are o viata limitata si ca avansul tehnologic reduce, mai devreme sau mai tarziu, securitatea furnizata de ea.
Al doilea moment important in evolutia criptografiei moderne l-a constituit adoptarea unui principiu diferit de acela al cifrarii simetrice. Whitfield Diffie si Martin Hellman, cercetatori la Univeritatea Stanford din California, prin articolul "New Directions in Criptography", publicat in 1976 in revista IEEE Transactions on Information Theory, au pus bazele "criptografiei asimetrice" cu chei publice. in locul unei singure chei secrete, criptografia asimetrica foloseste doua chei diferite, una pentru cifrare, alta pentru descifrare. Deoarece este imposibila deducerea unei chei din cealalta, una din chei este facuta publica, fiind pusa la indemana oricui doreste sa transmita un mesaj cifrat. Doar destinatarul, care detine cea de-a doua cheie, poate descifra si utiliza mesajul. Tehnica cheilor publice poate fi folosita si pentru autentificarea mesajelor, fapt care i-a sporit popularitatea. Nu este, deci, de mirare ca guvernul SUA a initiat adoptarea unui standard de semnatura digitala bazat pe conceptul de cheie publica. Acest demers a generat controverse, soldate chiar cu acuze intre organizatiile implicate. Pana in decembrie 1990, Institutul National de Standarde si Tehnologie ai SUA (NIST) recomanda pentru adoptare ca standard metoda RSA, prezenta deja in industrie. Dar noua luni mai tirziu, in august 1991, NIST a avansat un cu totul alt algoritm, bazat pe o metoda cu chei publice, publicata de Taher El Gamal in 1986. Noua propunere, denumita DSS (Digital Signature Standard), a fost dezvoltata de Agentia de Securitate Nationala a SUA (NSA). Ea a dezamagit nu datorita performantelor, ci "gratie" autorului, care este nu doar proiectant, dar si spargator de cifruri, ceea ce a starnit, inevitabil, suspiciuni. Un cifru se defineste ca transformarea unui mesaj clar sau text clar in mesaj cifrat ori criptograma. Procesul de transformare a textului clar in text cifrat se numeste cifrare sau criptare, iar transformarea inversa, a criptogramei in text clar, are denumirea de descifrare sau decriptare. Atat cifrarea cat si descifrarea sunt controlate de catre una sau mai multe chei criptografice. Exista doua tipuri de sisteme criptografice:
- simetrice (cu cheie secreta) care folosesc aceeasi cheie, atat la cifrarea cat si la descifrarea mesajelor.
- asimetrice (cu chei publice) care folosesc chei distincte de cifrare si descifrare (dar legate una de alta). Una din chei este tinuta secreta si este cunoscuta doar de proprietarul ei. A doua cheie (perechea ei) este facuta publica, de unde si numele de criptografie cu cheie publica.
2. Criptografie
Criptografia reprezinta un set de standarde si protocoale pentru codificarea datelor si mesajelor, astfel încat acestea sa poata fi stocate si transmise mai sigur. Ea sta la baza multor servicii si mecanisme de securitate folosite în INTERNET, folosind metode matematice pentru transformarea datelor, in intentia de a ascunde continutul lor sau de a le proteja impotriva modificarii. Criptografia ne ajuta sa avem comunicatii mai sigure, chiar si atunci cand mediul de transmitere (de exemplu, Internetul) nu este de incredere. De asemenea, se poate utiliza pentru criptarea fisierelor sensibile, astfel ca probabilitatea de a fi intelese de intrusi sa fie mai mica. Criptografia poate fi utilizata pentru a contribui la asigurarea integritatii datelor, precum si la mentinerea lor ca secrete. Criptografia ne ajuta sa verificam originea datelor si a mesajelor prin utilizarea semnaturilor digitale si a certificatelor. Cand utilizam metode criptografice, cheile criptografice trebuie sa ramana secrete. Algoritmii, dimensiunea cheilor si formatele de fisiere pot fi facute publice fara a compromite securitatea.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sisteme Criptografice cu Chei Publice.doc