Sisteme de Operare - Unix

Monitorizarea sistemului de fişiere

Noţiuni introductive despre fişiere

Un sistem de fişiere este parte integrantă a sistemului de operare şi este format din fişiere, directoare precum şi informaţii necesare pentru localizarea şi accesul acestora. Sistemul de fisiere UNIX ordonează şi grupează din punct de vedere logic fişierele într-o manieră eficientă, prin cuprinderea acestora în directoare ce sunt asemănătoare dosarelor ce conţin mai multe documente. UNIX posedă un sistem de fişiere ierarhic, cu o structură arborescentă multi-nivel ce pleacă de la directorul rădăcină (root), simbolizată prin caracterul „/” (slash), putând de fapt să fie suportate mai multe sisteme de fişiere simultan pe acelaşi disc. Fiecare disc este divizat în porţiuni (partiţii) ce pot găzdui un sistem de fişiere, un domeniu de swap sau un domeniu de date speciale.

În UNIX fişierele sunt interpretate sub forma unor şiruri de octeţi; astfel, cu toate că o aplicaţie face o cerere pentru un fişier cu o structură specială, nucleul stochează acel fişier pe disc ca o simplă secvenţă de octeţi, organizând fişierele în directoare. Funcţia de bază a sistemului de fişiere este aceea de a oferi servicii de fişiere aplicaţiilor respective fără ca acestea să fie preocupate de structura specială de stocare hardware.

O caracteristică aparte a sistemului de fişiere UNIX o constituie legaturile. O legatură (link) reprezintă o posibilitate a unui fişier sau de acces la acesta prin mai multe nume. O legatură este, de fapt, o intrare într-un director ce face redirectarea spre un fişier stocat în alt director sau chiar spre un întreg alt director.

Directorul root are o serie de subdirectoare (ce diferă în funcţie de implementarea UNIX), printre care cele mai importante sunt, de regulă: ’’bin” , ’’dev” , ’’etc” , ’’opt” , ’’lib” , ’’mnt”, ’’tmp” , ’’home” şi ’’usr”.

Aceste directoare au următorul conţinut:

/bin - conţine fişiere executabile: comenzi UNIX de bază în format executabil şi utilitare (de exemplu cd, cat, ls, mkdir, rm, …);

/dev - conţine fişiere speciale de comunicare cu dispozitivele poriferice, asociate hard

disc- ului, dischetei, imprimantei, terminalelor(de exemplu lp, hdd, fdd, ...);

/etc - conţine utilitare speciale de întreţinere, folosite doar de administratorul de sistem (de exemplu fişierul de parole, fişierul de grupuri, comenzile mount, unmount, passwd, ...);

/home - păstrează toate directoarele curente ale utilizatorilor;

/lib - conţine bibliotecile pentru limbajele de programare (C, Java, ...);

/sbin - conţine toate programele ce trebuie lansate în execuţie de UNIX, precum şi unele comenzi folosite doar de administratorul de sistem;

/scr - conţine exemple de surse script;

/sys - conţine textul sursă pentru programele sistemului UNIX;

/mnt - directorul mount; rezervat pentru montarea sistemelor de fişiere;

/opt - conţine aşa-numitele ‚‚software storage objects ’’(SSO’s);

/tmp - conţine fişierele temporale;

/usr - conţine directoare şi fişiere pentru utilizatori(manuale, copie bin, lib, ...);

/var - conţine fişiere pentru tipărire şi poşta electronică(e-mail), nepartaja

Un fişier reprezintă un şir de octeţi ce aparţine unui director. Conceptual un fişier UNIX este precum un document îndosariat(dosarul este directorul din care face parte). Fişierul poate stoca informaţii diverse: text, grafică, video, sunet, imagine, etc. Orice fişier din sistem are un nume; lungimea numelor de fişiere UNIX este în general limitată la 255 de caractere. Caracterele valide suntŞ orice caracter alfabetic, numeric, liniuţa de subliniere underscore( _ ) şi punctul ( . ). Nu se folosesc spaţii în numele fişierelor, precum şi următoarele caractere speciale: ! ” ` ; / $ * & < > ( ) | { } [ ] ~ .

Directorul este un caz particular de fişier ce arată ca un cuprins de carte. El conţine două coloane de informaţie - numerele inode ale fişierelor si numele fişierelor.

Tipuri de fişiere

În UNIX fişierul este considerat ca fiind o succesiune de octeţi, având un marcaj de sfârşit de fişier. Fişierele in UNIX pot avea următoarele tipuri:

• fişiere obişnuite sau normale;

• fişiere directoare (cataloage);

• fişiere de tip legătură simbolică (symlink); reprezintă un fel de alias-uri pentru alte fişiere;

• fişiere speciale, în mod bloc sau în mod caracter; reprezintă driver-e de periferice etc.;

• fişiere de tip fifo (pipe); sunt utilizate pentru comunicaţia între procese, rulate pe acelaşi sistem;

• fişiere de tip socket; sunt utilizate pentru comunicaţia prin reţea între procese, rulate pe sisteme diferite;

Tipul fişierelor dintr-un director se poate afişa cu comanda ls -al , care prezintă toate fişierele din directorul specificat, cu următoarele informaţii despre ele: tipul fişierului, drepturile de acces, proprietarul, grupul proprietar, lungimea în octeţi, data ultimei modificări etc.

Exemplu: $ ls –al ~stud1

Tipul fişierelor este indicat de primul caracter din prima coloană afişata de comanda

ls –al. Acest caracter este:

• - pentru fişier normal;

• d pentru director;

• l pentru legătură simbolică;

• b sau c pentru fişier special în mod bloc sau în mod character;

• p pentru fişier de tip pipe;

• s pentru fişier de tip socket.

Fişierul obişnuit

Un fişier obişnuit este creat de un process şi este salvat pe disc. El poate conţine caractere ASCII( American Standard Code for Information Interchange), adică text sau poate fi un fişier executabil, adică informaţie repreyentată în binar(0 şi 1). Fişierele de tip text sunt create cu editoare.

Fişierele obişnuite au ataşate nişte numere, care sunt interpretate ca index într-o listă de

i-node- uri, păstrată la începutul fiecărui disc care conţine un sistem de fişiere UNIX.

Atribute şi i-node

Fişierele în afară de conţinut sunt caracterizate prin atribute. Atributele tipice sunt: numele fişierului, proprietarul fişierului, data la care a fost creat fişierul, drepturile de acces la fişier, tipul de fişier. Toate atributele pentru fiecare fişier (mai puţin numele) sunt memorate în sistemul UNIX într-o structură de date numită i-node, de la <<information-node>>. Numele sunt ţinute în directoare.