Sisteme informatice de resurse umane - obiecte de rang superior în Microsoft Access - fereastra database

1. Noţiuni generale privind bazele de date

O aplicaţie este formată dintr-un program, care prelucrează un set de date, care sunt de obicei stocate pe un suport de memorie externă(hard disc, floppy disc, CD-ROM etc.). Există două metode de organizare a acestor date şi anume: în fişiere clasice şi în baze de date.

Limbajele de programare universale ca: BASIC, PASCAL, C, COBOL, FORTRAN, etc., au pe lângă instrucţiunile de transfer, de atribuire sau de control , instrucţiuni specifice pentru crearea şi manipularea fişierelor de date.

Un fişier de date este o colecţie de date, care în general se referă la o anumită

El se prezintă ca o mulţime de înregistrări, care în general au toate aceiaşi structură.

Conceptul de bază de date a apărut în 1967 ca urmare a eforturilor pentru crearea unei structuri de date care să elimine cele trei mari neajunsuri introduse de programarea cu fişiere clasice: independenţa, redundanţa şi integritatea datelor.

În general este acceptată următoarea definiţie pentru acest termen: “O bază de date este o colecţie de date operaţionale stocate, folosită de sistemele de aplicaţii ale unei anumite activităţi ".

Din această definiţie trebuie remarcat în primul rând următorul aspect: organizarea datelor într-o bază de date se face în funcţie de activitatea pe care aceasta o modelează, reprezentând o structură de sine stătătoare. Baza de date va fi folosită de una sau mai multe aplicaţii, care vor gestiona activitatea respectivă.

Un sistem care permite crearea şi manipularea bazelor de date se numeşte SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date ), sau DBMS (Data Base Management System)

Implementarea acestei noţiuni de către sisteme ca IMS, IDMS, ORACLE, DBASE, FOXPRO, Access, SQL, etc. s-a făcut în principal cu scopul de a elimina sau reduce cele trei neajunsuri ale programării clasice.

Evident funcţie de performanţele echipamentelor hardware pe care sunt implementate aceste SGBD-uri, sunt eliminate într-o proporţie mai mare sau mai mică cele trei neajunsuri. De exemplu, problema redundanţei este foarte importantă în cazul în care echipamentele de calcul au o capacitate mică de stocare.

Deci practic fiecare SGBD rezolvă într-o măsură mai mare sau mai mică anumite probleme legate de structurile de date, ne existând până în prezent un model perfect.

În general un sistem care rezolvă într-o proporţie acceptabilă problema independenţei datelor de programe poate fi considerat un SGBD.

Există trei categorii de administrare a bazelor de date: ierarhic, în reţea şi relaţional.

2. Access – model relaţional orientat pe obiecte

Access este fără îndoială un SGBD relaţional, oferind toate instrumentele necesare în vederea realizării unor aplicaţii în care principalele caracteristici sunt următoarele:

• Structura(schema) bazei de date poate fi realizată în aşa fel încât să garanteze în totalitate(cel puţin teoretic) integritatea(existenţială, de domeniu şi referenţială) datelor.

• Independenţa totală a datelor de codul de program.

• Modularitatea aplicaţiei - aplicaţia este constituită dintr-un anumit număr de module, independente, realizate ca nişte obiecte care sunt constituite la rândul lor din alte obiecte; toate obiectele fiind definite prin proprietăţi, metode şi evenimente.

• Interfaţa utilizator este foarte 'prietenoasă', respectând specificaţiile standardului Windows.

• Transferul obiectelor, atât intern cât şi cu alte aplicaţii de pe platforma Windows.

Access este realizat de firma Microsoft şi face parte din pachetul MS Office.

Următorul tabel prezintă toate tipurile de date admise în Microsoft Access, modul lor de folosire şi dimensiunea de memorare.