Starea legăturilor pentru stabilirea și actualizarea tabelelor de dirijare dintr-o rețea de calculatoare

1. Scurta prezentarea a algritmului Link-State( starea legaturilor).

Rutarea cu starea legaturilor

Algoritmii de rutare folosind starea legaturilor (link-state routing algorithm), cunoscuti collectiv ca protocoale cu preferarea drumului minim (SPF), mentin o baza de date complexa a topologiei retelei.

Spre deosebire de protocoalele cu vectori-distanta, cele folosind starea legaturilor dezvolta si intretin o cunoastere completa a routerelor de retea, ca si a felului cum sunt interconectate acestea.

Aceasta cunostere este realizata prin schimbarea de pachete cu starea legaturilor (LSP) cu alte routere conectate direct. Fiecare router care a schimbat LSP-uri construieste apoi o baza de date logics utilizand toate LSP-urile primite.

Este utilizat apoi un algoritm "cu preferarea drumului liber", pentru a calcula cat de accesibile sunt destinatiile legate de retea. Aceasta informatie este utilizata pentru a actualiza tabela de rutare.

Acest proces este capabil sa descopere modificarile topologiei retelei, care ar putea fi cauzate de caderea unei componente sau de marirea retelei. De fapt, schimbul de LSP-uri este declansat de un eveniment din retea, nu este realizat periodic.

Rutarea cu starea legaturilor are doua zone partiale de risc. Mai intai, in timpul procesului initial de descoperire, rutarea cu starea legaturilor poate acapara mediile de transmisie ale retelei, reducand astfel in mod semnificativ capacitatea retelei de a transporta date. Aceasta degradare a performantei este temporara, dar foarte evidenta.

2. Pasii care descriu algoritmul de rutare „starea legaturii”.

Pas 1: Fiecare nod / ruter al unei retele trebuie sa invete care ii sunt vecinii direct

conectati prin retea; In acest pas fiecare ruter trimite un pachet special numit „HELLO” pe fiecare linie pe care este legat. In interiorul acestui pachet se specifica identitatea expeditorului astfel pentru a determina legaturile fizice existente din retea.

Pas 2: Fiecare ruter trebuie sa construiasca un pachet denumit LSP ( Link State Packet)

care sa contina informatii despre starea vecinilor sai. Acest pachet va contine de fapt date despre identitatea expeditorului , lista de vecini , costul legaturilor aferente acestor legaturi.

Pas 3: Fiecare nod „imprastie ” aceste date catre toti vecinii sai , care acestia vor pastra

informatiile primite intr- o baza de date proprie. Pe baza acesteia fiecare ruter isi poate contrui o harta sau un „drum ” al retelei

Pas 4: Harta sau toplologia retelei va fi cuprinsa intr-o tabela de rutare folosind pentru

constructia acesteia de algoritmul Dijkstra(SPF), determinarea celei mai scurte cai in vederea de transmitere a informatiilor.

3. Algoritmul „starea legaturilor” pseudocod.

In prima etapa a algoritmului fiecare ruter trebuie sa si cunoasca vecinii prin trimiterea unui mesaj „HELLO”, care in pseudocod va fi notat cu H(i,j), unde i, j sunt identificatori a doua noduri.

Am considerat o e de vecini : una pasiva (pre-configurata ) notata cu VeciniO si una activa o grupa de vecini activi VeciniA, care au fost vizitati de mesajele HELLO, care initial este nula.

Daca starea retelei se schimba sau mai bine spus are loc o modificare in retea vom nota aceasta cu m si m’.unde m este o variabila in care se retine doar daca are loc o schimbare.

Pentru a pastra toate datele (LSP) am notat cu DB (i,j) reactualizarea propriei baze de date a fiecarui ruter., iar LSP(i,j) reprezinta – pachetul de date ce contine informatii despre starea legaturii, id_expeditorului, lista vecini , si costul legaturii, id _vecin.