Suporturi informaționale

Introducere

Cuvintul informatie - preluat din latina (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este polisemantic, putind capata mai multe semnificatii (uneori total diferite sau chiar contradictorii), ce sunt determinate de domeniile si contextele foarte variate in care este folosit. In afara intelesurilor din limbajul comun, el are si alte sensuri, atribuite fie prin definirea sa ca termen (stiintific sau tehnic), fie drept concept in cadrul unor ramuri ale filosofiei sau al unor stiinte si tehnologii al caror obiect de studiu este informatia. Termenul "informatie" este legat si de un proces informational (succesiunea actiunilor prin care se informeaza), dar si de rezultatul acestui proces (volum, varietatea de informatii obtinute) precum si de unele fenomene specifice (fenomenul informational, explozia informationala, etc.).

In ultimele decenii ale sec. XX, cresterea gradului de informatizare a proceselor industriale precum si a cresterii gradului de folosire a informatiilor in rezolvarea problemelor umane a facut ca informatia sa fie considerata ca o resursa economica, intrucitva egala cu alte resurse cum ar fi munca, materia prima si capitalul. Aceasta perspectiva scoate in evidenta faptul ca posesia, manipularea si folosirea informatiei poate imbunatati raportul cost-eficienta in multe procese fizice sau cognitive. Ca resursa individuala si sociala, informatia are citeva caracteristici ce o deosebesc de notiunea traditionala de resursa economica.

Spre deosebire de alte resurse economice, informatia este practic nelimitata, avind limite aparente impuse doar de timp si de capabilitatea cognitiva umana. Aceasta caracteristica provine din faptul ca informatia, ca resursa economica difuzeaza natural (se poate propaga singura), rata de reproducere a informatiei este mai mare decit rata de consum si, informatia nu sufera schimbari in cadrul tranzactiilor (poate fi numai partajata, folosita in comun).

In acelasi timp, informatia este compresibila, atit sintactic cit si semantic. Calitatea ei de a se substitui altor resurse economice, transportabilitatea cu o viteza foarte mare, si abilitatea ei de a da un avantaj celui ce o detine, stau la baza remodelarii unor industrii sociale (cum ar fi cercetarea, educatia, activitatea editoriala, comertul) si chiar a politicii. Preocuparea sociala privind administrarea resurselor informationale s-a extins in domeniul traditional al bibliotecilor si al arhivelor si, a cuprins si informatia organizatorica, institutionala si guvernamentala in ceea ce a capatat numele de managementul resurselor informationale.

Stocarea informatiei

Informatiile trebuie sa fie inregistrate astfel incit sa poata fi recuperate ulterior la intreaga lor capacitate, daca urmeaza sa fie utilizate si prelucrate. Inovatiile din chimie au asigurat existenta unor suporturi pentru inregistrarea datelor care continua sa fie de inalta calitate, usor de utilizat si cu costuri mici. Realizarile legate de capacitatea de inregistrare (rezolutie superioara, viteza mai mare si acuratetea culoarilor), filmele fotografice, inregistrarile magnetice audio si prin imagini digitale au condus la progrese si in domeniul dispozitivelor de stocare.

Tehnologii de stocare

Orice mediu de stocare trebuie sa retina intr-o forma sau alta de diverse cantitati de biti. Unele medii de stocare pot retine citeva sute de biti (suficient pentru a memora frecventele posturilor radio favorite in cazul unui echipament audio) iar alte medii pot stoca cantitati absolut impresionante de biti, de oridinul miilor de miliarde. Chiar daca in final scopul este acelasi, tehnologiile de stocare utilizate pot diferi foarte mult si pot prezenta atit avantaje cit si dezavantaje. Iata care ar fi principale tehnologii folosite pentru a retine informatia pe diverse medii de stocare :

1) imprimarea pe hirtie

2) perforarea pe benzi de hirtie sau cartele

3) magnetizarea suprafetei magnetice a suportului,

4) inregistrarea optica cu raza laser

5) memoria electronica

Utilizind acest criteriu (tehnologia de stocare) putem clasifica suporturile informationale in urmatorul mod (vezi figura 1):

Figura 1: Clasificarea suporturilor de informatii dupa tehnologia de stocare a datelor

Caracterizarea tipurilor de suporturi :

Imprimarea pe hirtie

Imprimanta este unitatea periferica destinata tiparirii informatiei. Toate imprimantele pot tipari informatia alfanumerica, iar unele imprimante tiparesc si informatia grafica (desene, grafice). Exista imprimante caretiparesc si imagini color.

In functie de sistemul de tiparire deosebim:

1) imprimante matriciale;

2) imprimante cu jet de cerneala;

3) imprimante cu laser;

4) imprimante termice.