Web 2.0 din perspectiva informaticii sociale

WEB 2.0 din perspectiva

informaticii sociale

Rezumat: Aceasta lucrare sustine că fenomenul WEB 2.0 este un obiect de studiu important pentru cercetarea sistemelor informaţionale, şi că abordarea din perspectiva informaticii în întelegerea fenomenului WEB 2.0 este relevantă şi utilă. Vom discuta Wikipedia ca si un exemplu al cercetării empirice asupra WEB 2.0 care poate contribui la reconcilierea discursului academic şi a celui popular referitor la noile mişcari computerizare.

Cuvinte cheie: WEB 2.0, informatica socială, miscari de computerizare, Wikipedia

Introducere

Unul din aspectele interesante ale cercetării sistemelor informaţionale (IS) este abilitatea acesteia de a atrage atenţia asupra noilor tehnologii în curs de dezvoltare. Benamati et al. (2007, p. 657) afirmă că „evoluţia tehnologiilor obligă disciplina noastră să se schimbe mult mai repede decât altele.” În doar trei ani, fenomenul Web 2.0 a captat atenţia tehnologiei şi industriei informaticii, a presei, precum şi a altor profesiuni şi discipline.

Susţinem că acest fenomen are trebui să constituie un obiect de studiu pentru informatica socială, în special pentru cercetătorii interesaţi de teoria socială în cercetarea sistemelor informaţionale (STIR). Motivul este unul dublu: în primul rând, firmele tehnologice adoptă termenul foarte repede folosindu-l ca un instrument de marketing pentru o gamă variată de aplicaţii interesante şi, în al doilea rând, aplicaţiile Web 2.0 devin parte integrată a sectoarelor publice şi private şi sunt pe cale să modeleze practicile lumii afacerilor şi comunicaţiilor. După o prezentare scurtă a Web 2.0, lucrarea va pleda în favoarea studierii fenomenului din perspectiva informaticii sociale.

WEB 2.0.

Al patrulea studiu în dezvoltarea internetului.

Internetul se află în a patra etapă a dezvoltării sale. În prima etapă, începând cu apariţia sa din anii 1960 până spre sfârşitul anilor 1980, ARPANET reprezenta un secret bine păzit, utilizat de către o elită cunoscătoare: oamenii de ştiinţă ai guvernului şi cercetătorii Departamentelor de Apărare şi Energie, şi Fundaţia Naţională de Ştiinţă, precum şi cercetători universitari, în special cei din domeniile ştiinţifice. A doua fază, din 1987 până în 1992, a văzut deschiderea Internetului spre publicul general. În această perioadă, numeroşi ofertanţi de servicii au găsit noi căi de acces prin intermediul Internetului. A treia etapă, din 1992 până în 1996, a început cu crearea protocolului HTTP pe baza căruia s-a născut World Wide Web-ul (WWW) şi motoarele de căutare care le-a permis utilizatorilor să caute documente conectate prin intermediul hiperlegăturilor în reţele.Web-ul a devenit un serviciu de informaţii accesibil pe Internet din 1991 şi, după cum a fost descris de Berners-Lee (1991), „proiectul WWW combină tehnicile de găsire a informaţiilor şi hipertext pentru a crea un sistem informaţional global uşor de folosit dar puternic în acelaşi timp. Publicul general şi sectoarele publice şi private au adoptat web-ul ca parte integrantă a realităţii sociale şi ocupaţionale. Această a treia fază a Internetului poate fi catalogată ca şi „Web 1.0”, unde milioane de pagini au fost conectate într-o reţea de resurse digitale iar utilizatorii au învăţat să utilizeze diferite programe ca şi instrumente pentru a publica materiale pe Internet şi a comunica.

În a patra etapă de dezvoltare, Internetul este pe cale să devină un loc unde utilizatorii se organizează în comunităţi care cooperează, colaborează şi ocazional concurează. Unele instrumente şi servicii digitale favorite în această etapă includ site-uri de socializare, instrumente de scris utilizate în colaborare, folksonomii, servicii web, aplicaţii mashup şi schimb de fişiere între clienţi/utilizatori (peer to peer), ca să amintim doar câteva. O’Reilly şi Daugherty descriu această etapă în evoluţia reţelei ca şi „Web 2.0”, un termen introdus (şi transformat în marcă înregistrată) în 2004 (O’Reilly, 2005). Recent, drept răspuns la criticile conform cărora nu există o definiţie clară a termenului, O’Reilly (2006) a oferit o definiţie mai concisă a acestuia ca fiind: „revoluţia în industria informaticii cauzată de mişcarea spre utilizarea Internetului ca şi platformă, şi înţelegerea regulilor pentru succes pe această nouă platformă. Cea mai importantă dintre aceste reguli este aceasta: construiţi aplicaţii care utilizează efectul reţelelor pentru a atrage tot mai mulţi oameni să le folosească.”

Termenul a fost adoptat şi utilizat pe larg într-o varietate de domenii; de exemplu, se discută despre Web 2.0 în industria calculatoarelor, unde sunt create aplicaţii pentru a facilita tipurile de fenomene menţionate mai sus; în educaţie, unde au loc experimente şi în momentul de faţă, incluzând sisteme prolifice de e-learning (învăţare electronică), şi biblioteci, dar şi conferinţe şi discuţii online în jurul conceptului de „Library 2.0”. Madden şi Fox (2006, p. 1) explică că Web 2.0 a fost introdus ca şi un termen de marketing şi a devenit: „un concept umbrelă util, imperfect, sub care analiştii, specialiştii în marketing şi alte grupuri cointeresate în domeniul tehnologic au putut aduna noua generaţii de aplicaţii şi afaceri pe Internet care se dezvoltau pentru a forma „Web-ul participativ”.

De ce o analiză a fenomenului WEB 2.0 din perspectiva

informaticii sociale?

Ce putem câştiga de pe urma unei analize a fenomenului Web 2.0 din perspectiva

informaticii sociale? Informatica socială este utilă în acest caz deoarece îndreaptă cercetarea spre contextele sociale, culturale şi organizaţionale în cadrul cărora este creată, implementată şi utilizată tehnologia (Kling et al., 2005). În cele ce urmează vom discuta patru principia importante pentru analiza fenomenului Web 2.0 din perspectiva informaticii sociale.

În primul rând, cercetările anterioare efectuate din perspectiva informaticii sociale au arătat că încercările de a analiza noile tehnologii informaţionale se bazează deseori pe „o înţelegere extrem de simplificată a vieţii sociale” (Robbin şi Day, 2006). Definiţia originală a Web 2.0 descrie viaţa socială fie cu ajutorul unor termeni abstracţi, ca şi „efecte ale reţelei” sau „inteligenţă colectivă”, fie utilizând un limbaj pozitiv, metaforic, colectiv, precum „folksonomii” şi „participare”. O abordare din perspectiva informaticii sociale ar folosi cercetări empirice şi teoria socială pentru a examina realitatea socială a fenomenului Web 2.0 în