World Wide Web

Web-ul (World Wide Web sau WWW – pânza de păianjen mondială) este unul dintre cele mai interesante servicii oferite de reţeaua Internet, fiind instrumentul care a revoluţionat accesul la Internet. Web-ul este un serviciu care se bazează pe tehnologiile Internet, el permite utilizatorului unui calculator să acceseze informaţii aflate pe un alt calculator din reţea, fiind un sistem cu o arhitectură client / server.

Apărut în 1989 la CERN (Conseil Europeen pour la Recherche Nucleaire – Centrul European de Fizica Particulelor), din necesitatea de a permite cercetătorilor din întreaga lume să colaboreze utilizând colecţii de rapoarte, planuri, desene, fotografii şi alte tipuri de documente aflate într-o continuă modificare, serviciul Web-ul a făcut din reţeaua Internet o reţea accesibilă tuturor celor care sunt conectaţi la ea.

Totul a început în martie 1989 când Tim Berners-Lee, fizician la CERN şi Robert Cailliau, au propus implementarea unei interfeţe utilizator bazată pe elemente grafice, concept nou în ceea ce priveşte accesul la informaţie, numit hypertext, un mod de a lega şi accesa informaţiile asemeni unei ţesături de noduri, din care utilizatorul poate să reţină numai informaţiile neceare.

Robert Cailliau şi Tim Berners Lee au numit programul care permitea navigarea prin Web şi culegerea informaţiilor browser (interfaţa între utilizatorul WWW şi reţea), iar numele noului sistem s-a numit World Wide Web. Primul browser creat de Tim Berners Lee s-a numit WorldWideWeb, iar mai târziu l-a redenumit Nexus.

Tim Berners-Lee şi echipa sa au dezvoltat primele versiuni pentru cele patru componente cheie necesare serviciului Web, şi anume:

• protocolul HTTP;

• limbajul de descriere a hipertextului HTML;

• server-ul de Web;

• browser-ul.

Crearea Web-ului a fost justificată de nevoia de comunicare între oamenii de ştiinţă din întreaga lume, precum şi între aceştia şi studenţii care participau la diferite proiecte comune. Desigur, legătura exista şi înainte prin e-mail. Ceea ce lipsea era o bază de date globală pentru toate tipurile de documente, care să poată fi reactualizată fără probleme. Această bază de date ar trebui să funcţioneze ca o carte: cu ajutorul unor indici globali să poată fi găsite uşor informaţiile necesare.

Structura propusă de Tim Berners Lee nu permitea includerea elementelor multimedia, motiv pentru care în 1990 Steve Jobs dezvoltă sistemul de calcul NeXT care permite utilizatorilor crearea, editarea, vizualizarea şi transmiterea documentelor prin Internet.

Ceea ce a rezultat este actualul Web: o bază de date hypertext, la nivel mondial, care poate furniza pe lângă text şi sunet şi imagini în toate formatele (GIF, TIF, JPEG etc.).

Prima utilizare publică a Web-ului a avut loc în ianuarie 1992, la Geneva, Elveţia, unde cercetătorii au avut acces la date Web din site-ul Web al CERN, încurajând crearea de servere web. Cercetătorii au avut acces la aceste date prin intermediul browser-ului.

Prima interfaţă grafică ce a permis accesarea acestor documente a apărut în februarie 1993 şi se numea Mozaic, autorul său fiind Marc Andreessen, de la NCSA (National Center for Supercomputing Applications – Centrul Naţional pentru Aplicaţiile Supercalculatoarelor).

În aprilie 1993, după aproape un an şi jumătate de la introducerea Web-ului, existau 1000 de servere Web. În anul 2000 numărul acestora era mai mare de 20 milioane.

În 1994, CERN şi MIT au format Consorţiul World Wide Web. World Wide Web, sau prescurtat W3C, este un consorţiu industrial (membrii săi sunt reprezentanţii diferitelor firme producătoare) care împreună cu IAB (Internet Advisory Board), definesc standardele Web. Directorul general (preşedintele) nu este un manager de firmă, ci un om de ştiinţă: Tim Berners-Lee. Acest consorţiu are drept obiectiv dezvoltarea Web-ului pe baza standardelor deschise, independent de producători, standardizarea protocoalelor, şi încurajarea legăturilor dintre site-uri. Pe lângă munca de standardizare, W3C pune la dispoziţia dezvoltatorilor şi utilizatorilor colecţii de informaţii despre World Wide Web.

Munca din W3C este coordonată în SUA de către LCS (MIT Laboratory for Computer Sciences) – http://www.w3.org – în Franţa de către INRIA (Institut National de Recherche en Informatique et en Automatique) – http://www.inria.fr, şi în Japonia de către Universitatea Keio – http://www.keio.ac.jp.