Aspecte ale Biochimiei Zincului

1 Introducere

1 1 Generalităţi

Zincul este elementul chimic metalic simbolizat Zn, fiind primul element al grupei 12 în sistemul periodic, cu numărul atomic 30 Este considerat elementul analog magneziului, întrucat ionii lor sunt de marimi comparabile si singura lor stare de oxidare este +2

Zincul ocupă locul 24 în ceea ce priveşte abundenţa în scoarţa terestră şi prezintă 5 izotopi stabili Principala sursă de obţinere este sfaleritul, o sulfură a zincului Cele mai importante zăcăminte se găsesc în Australia, Asia şi Statele Unite

Fig 1 Minereul de zinc

Cele mai multe metale se obțin cu ușurință din minereurile lor În unele cazuri, este suficientă numai încălzirea, cu eliberarea metalului în stare liberă Acest procedeu nu se poate aplica zincului, întrucât acesta sublimează cu uşurinţă

Desigur, omul primitiv nu avea cunostință despre acest proces Este posibil să fi obţinut zinc încălzind minereul acestuia Dar zincul obţinut în acest fel s-ar fi evaporat imediat Totuşi, se pare că o modalitate de obţinere a zincului a fost descoperită în India secolului al 13-lea Procesul presupune incălzirea minereului într-un recipient închis După formarea vaporilor, aceștia se vor condensa în interiorul recipientului, de unde poate fi răzuit si folosit Această metodă se pare că a trecut în China, după care, mai târziu, în Europa În acelaşi timp, oamenii din antichitate erau familiarizaţi cu aliajele şi compuşii zincului De exemplu, au fost găsite obiecte din aramă datând din 1300 Î H Arama este aliajul cuprului cu zinc Aliajul ar fi putut fi făcut de către oameni sau s-ar fi putut regăsi în mod natural în pământ Originea aramei din aceste obiecte nu a putut fi determinată

Zincul a fost descris pentru prima oară de catre fizicianul şi alchimistul elveţian Paracelsius (1493-1541) Acesta a descris în parte proprietăţile metalului, fără a avea însă cunoştinţe despre componenţa lui Datorită notelor pe care le-a scris cu privire la acest metal, Paracelsius este considerat descoperitorul acestuia Denumirea de zinc a fost folosită pentru prima oară în 1651, termenul avînd provenienţă germană

Obţinerea metalului în stare pură s-a realizat în 1746 de către chimistul german Andreas Sigismund Marggraf

1 2 Proprietăţi fizice

Zincul este un metal alb-albăstrui cu suprafaţă lucioasă Nu este maleabil şi ductil la temperatura camerei La temperaturi de peste 100 ºC devine parțial ductil Punctul de topire este de 419,5 ºC şi punctul de fierbere la 908 ºC Punctul de topire este de 419,5 ºC şi punctul de fierbere la 908 ºC şi are o valoare a durităţii de 2,5 pe scara Mohs, ceea ce îl face sa fie un metal foarte moale Este mai puţin dens decât fierul și prezintă o structură hexagonală a cristalului

Fig 2 Aspectul zincului metalic

1 3 Obţinere şi procesare

Zincul este al 4-lea metal ca şi utilizare, după fier, aluminiu şi cupru cu o producţie anuală de 12 milioane de tone[1] 70% din producţia mondială de zinc provine din minerit, iar 30% din reciclare