Identificarea hazardelor și evaluarea de risc în cadrul agenților neurotoxici

Obiective abstracte: Metodele moderne de evaluare a comportamentului neuronal se bazeaza pe dezvoltarea de aplicatii care prezinta efectele cauzate de expunerea la agentii neurotoxici. Acest articol descrie istoria si evolutia neuro-toxicologiei, relevand cateva directii in cercetarea referitoare la aceasta disciplina si identificarea celor mai importante nevoi si incercari pentru studiile ce vor fi realizate in viitor.

Metode: Toata literatura din domeniu a fost folosita pentru acest studiu, chiar si rapoartele intalnirilor ad hoc. Alte informatii necesare au fost obtinute de la specialisti din domeniu.

Rezultate: Numarul studiilor referitoare la comportamentul neuronal este in continua crestere. Datele stiintifice obtinute din aceste evaluari sunt folosite de diferite agentii din domeniul neurologiei. Chiar si asa, dezvoltarea viitoare a acestei discipline intampina o multime de bariere si probleme. Trei arii majore care necesita atentie au fost identificate: 1-problemele tehnice legate de testele necesare, 2-metode adecvate de analiza si de tratare. 3-nevoia de specialisti care sa identifice efectele adverse care pot aparea.

Conluzii: Importanta neuro-toxicologiei in evaluarea mecanismelor de actiune si a scopurilor de prevenire este intr-o continua crestere. O dezvoltare ulterioara este necesara pentru avansarea acestei discipline prin colaborarea expertilor din diferite domenii de studiu.

Introducere

Neurotoxicologia este o bransa moderna a toxicologiei care are parte de o evolutie rapida. Acest articol este o incercare de a identifica cele mai importante probleme care trebuiesc luate in calcul pentru a da posibilitatea unei viitoare dezvoltari.

Metodele curente din cadrul neurologiei sunt bazate pe doua baze psihologice: experimente legate de psihologia cognitive, bazata pe evaluarea proceselor cognitive si a procesului de invatatre, si metoda traditional constand in neuropsihiatrie, folosita pentru diagnosticarea disfunctiilor la nivel cerebral. In secolul 19, psihologii descriau comportamentul uman, analizand sensibilitatea acestuia din punct de vedere visual, auditiv si prin alte tipuri de stimulare senzoriala, in functie de reactiile acestora. Multe teste care sunt folosite in zilele noastre isi au radacinile in acea perioada de inceput, chiar daca tehnologiile si metodologiile de testare s-au schimbat considerabil. De exemplu scara inteligentei a fost dezvoltata sub denumirea si conceptual de WAIS (Wechler Adult Intelligence Scale) pentru ca mai apoi sa fie revizuita in anul 1997 sub forma de WAIS III. Testele traditionale din domeniul neuro-psihologice care au fost dezvoltate si validate in cazurile in care apar daune cerebrale au reprezentat ulterior studii clinice definite ca intoxicatii cunoscute si sub numele de “encefalopatie toxica”. In anii 1960 Helena Hannienen a folosit testele neuro-psihologice traditionale in studii privind muncitorii finlandezi expusi la sulfura de carbon.

In scurt timp s-a ajuns la concluzia ca testele psihologice traditionale nu pot identifica majoritatea cazurilor “ mai putin obisnuite”, cazuri in care subiectii expusi nu au avut sensibilitatea necesara la “efectele sub-clinice’ sau nu au fost expusi indeajuns pentru a produce aceste anomalii. Trecerea progresiva de la expunera la concentratii ridicate de neuro-toxice la expunerea cu doze scazute si testele neuropsihologice au fsot integrate gradual cu teste de sensibilitate, care au fost mai precise in reliefarea schimbarilor subtile de concentratie. In plus, timpul necesar administrarii testelor neuropsihologice la grupuri mari de subiectii era excesiv de indelungat. Diagnosticul individual a fost inlocuit cu grupul de comparative, ceea ce nu necesita date normative pentru a interpreta rezultatele testelor.

In acest moment, metodele neuropsihologice au un grad ridicat de aplicabilitate in cadrul cercetarii, care impreuna cu rezultatele obtinute constituie studii care au ca scop realizarea unei reglementari. Atentia s-a orientat definitiv din zona diagnosticelor clinice individuale, in zona de prevenire a populatiei expuse. Populatia tinta a studiilor neuropsihologice nu mai este limitata la anumite profesii, ci include o mai mare gama la nivel comunitar. Expunerea copiilor se bucura in momentul de fata de un interes crescut, care ofera si oportunitatea unei evaluari longitudinal pe termen scurt. Mai mult, domeniul metodologiei neuro-psihologice s-a extins progresiv de la psihologia cognitiva si neuropsihologie, la metode bazate pe teste psihologice si psihologie experimental pentru simturile de baza.