Aditivi alimentări - coloranții

I. Introducere

Aditivii sunt substante chimice adaugate (intentionat sau nu) in alimente in cursul procesului de procesare si productie, cu scopul de a le spori aroma, gustul, pentru a le imbunatati aspectul si pentru a le prelungi termenul de valabilitate. Exista mai multe categorii de aditivi alimentari ce servesc diferitelor scopuri: : indulcitori artificiali (edulcoranti), coloranti, corectori de aciditate (acestia fie cresc, fie scad aciditatea produsului), corectori de gust si miros, conservanti (intarzie alterarea alimentelor), antioxidanti (reduc oxidarea alimentelor la contactul cu aerul) si multi altii. Aditivii alimentari sunt marcati prin litera E, ceea ce semnifica faptul ca sunt aprobati spre a fi folositi in Europa (dupa ce au fost testati minim 6 ani).

I.1.Colorantii

Colorantii sunt substante organic,naturale sau sintetice, ele insele colorate, dar care au si proprietate de a colora. Pentru ca o combinatie chimica organica colorata sa fie si materie coloranta, ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii de solubilitate, de stabilitate la lumina, sau la alti agenti fizici, de aderenta.

I.1.1 Necesitatea folosirii colorantilor

Necesitatea folosirii colorantilor rezulta din directive 94/36 EC din 30 iunie 1994 a ,,European parliament and Council directive’’, care specifica faptul ca in categoria colorantilor intra acele substante care se introduc in produsele alimentare pentru a restabili culoarea produsului alimentar care a fost afectata prin prelucrare, depozitare, ambalare si distributie sau care se introduce in produsele alimentare, pentru ca cel ce consuma produsul alimentar sa identifice mai bine aroma produsului (exista o asociere intre culoare si aroma) respectiv, pentru a colora un produs lipsit de culoare.

I.1.2 Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un colorant ideal

Un colorant ideal trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa nu fie toxic si sa nu fie cancerogenic la diferite niveluri de utilizare, sa contina impuritati toxice,

- pentru a putea fi folosit,colorantul trebuie sa aiba dispersabilitate si/sau solubilitate adaptate la incorporarea sa in faza apoasa lipidica din produsul alimentar;

- sa nu imprime gust si miros particular produsului alimentar in care se introduce;

- sa fie stabil la lumina atunci cand este introdus in produs si se gaseste sub forma solubilizata sau dispersata, la pH cuprins intre 2 si 8;

- sa nu fie afectat de temperaturile la care se face tratamentul termic (pasteurizare,fierbere,sterilizare);

- sa fie stabil in timpul depozitarii produsului alimentar in care s-a introdus;

- sa nu reactioneze cu urmele de metale si nici cu agentii oxidanti sau reducatori;

- caracteristicile sa fie identice de la un lot la altul;

- sa poata fi pus in evidenta in produsul alimentar prin tehnici analitice adecvate;

- sa fie disponibil si relativ economic sub aspectul pretului;

- sa fie aprobat prin legislatia sanitara in vigoare.

I.1.3 Clasificarea colorantilor

Clasificarea colorantilor se poate face dupa doua criterii:

- natura lor, in care caz poti fi: naturali si sintetici;

- proprietatile lor tinctoriale in care caz pot fi: galbeni, oranj, rosii, albastri, verzi, bruni, negrii si cu nuante diverse.

I.1.3.1 Colorantii naturali in conformitate cu date existente in literature de specialitate, sub denumirea de coloranti naturali se inteleg acele substante colorate care se gasesc in mod natural in produsele comestibile, din care se obtin prin extractie, respectiv se obtin prin sinteza chimica, in categoria colorantilor se includ constituentii naturali ai produselor alimentare (colorantii proprii) si sursele naturale care in mod normal nu sunt consumate ca produse alimentare (ca atare) si care nu sunt folosite ca ingrediente pentru a produce un aliment. Sunt incluse in categoria colorantilor alimentari si preparatele obtinute din materii prime alimentare si alte surse naturale prin metode fizice si/sau chimice de extractie.