Analiza energetică a utilizării aburului

1. Termoenergetica industriala- Probleme generale

Termoenergetica industriala este domeniul energeticii care trateaza problemele producerii, transportului si utilizarii caldurii, in vederea dimensionarii si functionarii tehnico-economice optime a tuturor elementelor componente ale unui

ansamblu, proces sau instalatie tehnologica industriaia. Termoenergetica are ca

principala preocupare procesele care implica, intr-o forma sau alta, caldura. Ea

cuprinde trei subdomenii principale: producerea caldurii, separat sau combinat cu

alte forme de energie; transportul caldurii; utilizarea caldurii in diverse scopuri.

Tratarea oricarei probleme specifica unuia dintre aceste subdomenii trebuie facuta

tinand seama de efectele asupra tuturor celorlalte, printr-o analiza de sistem.

Aceasta analiza de sistem pleaca de la conditiile calitative si cantitative impuse de

procesele de consum, cautand solutiile tehnico-economice optime pentru intregul

ansamblu.

1.1. Rolul, ponderea si importanta instalatiilor tremoenergetice industriale in economia nationala

Dezvoltarea industriala in tara noastra, ca si in intreaga lume, are loc in conditiile modernizarii continue a proceselor tehnologice si a intensificarii preocuparilor pentru utilizarea rationala a energiei de toate formele. Problema folosirii rationale a energiei preocupa un cerc larg al sectoarelor de activitate, incepand cu producatorii si distribuitorii energiei si terminand cu consumatorii acesteia. Problema este foarte complexa, fiind intr-o stricta interdependenta cu diferitele domenii ale tehnicii, cu economia, ecologia, dezvoltarea sociala etc.

Gospodarirea rational a energiei de toate formele este deosebit de importanta deoarece urmareste:

- economisirea resurselor de energie primara care sunt limitate;

- reducerea investitiilor si cheltuielilor de exploatare pentru instalatiile de extractie a energiei primare si de transformare a acesteia in alte forme de energie sau pentru transformari ale diverselor forme intermediare de energie, precum si in instalatiile de transport si distribute a combustibililor, energiei electrice si termice;

- reducerea costului productiei industriale, mai ales ale celei energointensive, unde cheltuielile pentru energie au o pondere importanta in cheltuielile totale;

- reducerea emisiilor termice in mediul ambiant sub forma caldurii deseu rezultata din diversele procese si instalatii tehnologice.

1.1.1. Rolul industriei si ponderea acesteia in consumul total de energie

Ponderea industriei in consumul total de energie si evolutia sa in timp este rezultatul suprapunerii unor multitudini de factori socio-economici si de balanta energetica, specifica fiecarei tari in parte, dupa cum rezulta din tabelul 1. Cifrele respective au un caracter orientativ, acestea fiind influentate, in primul rand, de ritmul dezvoltarii an ansamblul economiei nationale si de tehnologiile adoptate in diversele ramuri industriale corelat cu ponderea acestora in totalul industriei.

Fata de acestea in perioada 1973-1985 si in continuare, politica energetica a tarilor industrializate s-a caracterizat prin doua aspecte principale, dupa cum rezulta din tabelul 2:

- produsul intern brut a crescut intr-un ritm mult mai intens decat cerintele totale de energie, in principal ca urmare a masurilor de rationalizare si restructurare a economiei nationale;

- cerintele totale ale formelor de energie neelectrice s-au redus, in timp ce a crescut cerinta de energie electrica.

Aceasta evidentiaza o permanenta electrificare a proceselor industriale, concretizata prin ritmul mult mai inalt al electrificarii fata de cel al consumului de energie electrica.

In conditiile crizei energetice, aceasta preferinia pentru energia electrica s-a intensificat in multe tari industrializate, pentru ca unii inlocuitori ai petrolului (nuclear si hidro) asigura conditii pentru cresterea consumului de energie electrica si pentru ca un alt inlocuitor - carbunele - nu ofera inca o flexibilitate suficienta in procesele tehnologice de mare finete.

Reducerea cerintelor neelectrice este un proces continuu, ilustrat si de evolutia consumului neelectric raportat la produsul intern brut, in diferitele etape, inainte si dupa criza petrolului din anul 1973, prezentata in tabelul 3: