Calitatea Aerului în România

Monitorizarea calităţii aerului ocupă un loc de seamă în preocupările naţionale şi internaţionale pentru mediu şi conservarea acestuia.

Substanţele poluante prezente în aerul atmosferic au efect direct asupra capacităţii de suport a acestui sistem. Astfel acidifierea şi eutrofizarea apelor şi solurilor, conduce la degradarea ecosistemelor naturale, a culturilor, a moştenirilor culturale. Adesea poluarea aerului are efecte transfrontaliere - „suferinţa" nu mai este caracteristică unui singur stat, ci şi a celor învecinate.

a. Schimbarea climatică

Schimbarea climatică este recunoscută ca fiind una dintre marile probleme de mediu care confruntă omenirea în momentul de faţă. Nu este o noutate faptul că în ultimul secol suprafaţa Pământului s-a încălzit cu 0,3-0,6°C, iar ultimii ani au fost cei mai călduroşi ani, de când au început să se facă înregistrări ale fenomenelor meteorologice. Schimbarea climatică se sesizează şi România:

- anul 2001 a fost mai cald decât normala climatologică - temperatura medie pe ţară a fost cu 1°C mai mare decât normala climatologică, înregistrată pe parcursul anilor 1961 -1990;

- anul 2001 s-a caracterizat printr-un regim pluviometric uşor excedentar la nivelul întregii ţări, abaterea fiind cu 10,9% mai mare faţă de normală.

De menţionat este faptul că România este semnatară a Convenţiei Cadru a Naţiunilor Unite pentru Schimbări Climatice care are ca obiectiv stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră în atmosferă, la un nivel care să prevină dereglarea sistemului climatic. Angajarea României constă în reducerea emisiilor la nivelul anului de referinţă 1989.

Unul djntre cele mai importante acorduri internaţionale privind schimbările climatice este Protocolul de la kyoto (l997), prin care se stabilesc termenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră al Ternei.

Dintre gazele care sunt „răspunzătoare" de efectul de seră al planetei, cele care au contribuţia cea mai mare sunt:

- dioxidul de carbon,CO2

- metanulCH4

- protoxidul de azot N2O

- compuşii fluoruraţi: clorofluorcarbonii (CFC), hidrofluorcarbonii (HFC), perfluorcarbonii (PFC), hexafluorura de sulf (SF6);

In figura 1.13. este prezentată grafic contribuţia fiecăruia dintre gazele menţionate la efectul de seră. Emisia crescândă a gazelor cu efect de seră este pusă pe seamă activităţilor antropogene. Dezvoltarea socială şi economică a avut ca rezultat creşterea concentraţiei atmosferice a acestor gaze. In tabelul l.4 sunt prezentate date care oferă o imagine cantitativă asupra creşterii concentraţiei atmosferice a gazelor care fac parte din categoria gazelor cu efect de seră.

Figura 1.13. - Contribuţia diferitelor gaze asupra efectului de seră

Tabelul 1.4. - Concentraţia atmosferică a gazelor cu efect de seră

VARABILA ATMOSFERICĂ

Concentratie atmosferică 1998

Schimbarea concentratiei 1990-1999

Fără a fi incluse în Protocolul de la Kyoto, dar cu efect important în creşterea temperaturii medii globale, sunt şi gazele:

- vaporii de apă

- ozon troposferic

- monoxid de carbon

-oxizii de azot ,

- compuşi organici volatili, alţii decât metanul

(etan, propan, butan)

- aerosolii.

In Uniunea Europeană emisia de dioxid de carbon a scăzut cu 1% între 1990 şi 1996,de asemenea emisiile de metan sunt în scădere. Prin Protocolul de la Kyoto, UE s-a angajat să

reduca emisiile de gaze cu efect de seră, măsurate în CO2 echivalent cu 8% între 1990 şi 2008-2012.

In ceea ce priveşte România, în anul 2000 s-a constat o reducere considerabilă a emisiei de gaze cu efect de sera fata de anul de referinţă 1989. Datele numerice care reflectă această scădere sunt prezentate în tabelul 1.5.