Capacele de aluminiu

1. Introducere

“Selectarea unui pachet metalic de calitate alimentară trebuie să țină seama de caracteristicile fizico-chimice ale produsului care urmează să fie ambalat (pH, concentrație salină, compoziția chimică a alimentului, durata de valabilitate preconizată), metoda de umplere (temperatura produsului în timpul ambalării, tratamentul de stabilizare termică , condiții de depozitare) și sistemul de închidere a pachetelor.” (1)

Este important să evaluați și să puteți determina rezistența chimică a unui pachet la unul sau mai mulți compuși prezenți în aliment, pentru a preveni fenomenele de coroziune care pot duce la modificări senzoriale și fizico-chimice în conținutul produsului (oxidare, ranciditate, gust, contaminare bacteriană).

Pentru a crește caracteristicile lor de protecție, materialele de ambalare din metal pot fi acoperite cu lac protector sau laminate cu o peliculă polimerică.

Fructele și legumele puse pe piață sunt ambalate în containere de aluminiu semirigide, sigilate cu capacele decojite din același material. Aceste produse acide sunt corozive pentru aluminiu, cu pH ≤ 4,0, fiind necesară protejarea bazei metalice cu un lac rezistent chimic. Durata de viață comercială a acestor produse este de un an.

În ultimii ani, au existat mai multe cazuri de eșec precoce ale acestor pachete, din cauza coroziunii rapide a capacului de aluminiu decojit, uneori perforând. La câteva luni după umplere, ambalajele s-au umflat datorită formării de hidrogen din coroziune, ceea ce duce la o concentrație mare de aluminiu în produs, până la 90 mg / kg.

Pentru a identifica cauzele coroziunii intense și o soluție tehnologică a problemei, a fost realizată o lucrare experimentală, care a constat în trei etape:

- Studiul proprietăților fizico-chimice și morfologice ale diferitelor grupuri de capace decojite, unele dintre ele fiind critice pentru fenomenele de coroziune observate;

- Proiectarea unei metode electrochimice specifice pentru evaluarea și prezicerea rapidă a rezistenței la coroziune a capacelor examinate;

- Identificarea unei metode analitice care va furniza informații despre termenul de valabilitate, ținând cont de caracteristicile produsului ambalat, precum și de metodele de umplere, ambalare și depozitare.

Au fost examinate unsprezece tipuri diferite de capace de aluminiu lăcuit, decojite de la diferiți furnizori.

Figura 1 1 Capace din aluminiu

2. Materiale și metode

2.1. Materiale

Examinarea aceasta este o realizare favorizantă, care să prezinte tipuri de capace decojite a diferitelor linii industriale, cu accent special pe trei tipuri de capacitate, cu diferențe fizico-chimice deosebite și, respectiv, codificate ca „Primul grup”, „Al grup grup” și „ Al treilea grup ”. Toate capacele au fost realizate cu folie de aluminiu din aliaj moale, cu diametrul de 72 mm și grosime între 50 și 60 μm și lăcuit intern cu lac de etanșare la căldură, pentru tăvi de aluminiu standard de 100 g și litografie externă. În toate cele trei grupuri, suprafața capacelor a fost înfășurată cu un ghem fin. (2)

2.2. Metode

2.2.1. Caracterizarea chimică și morfologică a capacelor

Proprietățile morfologice ale suprafeței au fost studiate folosind un microscop stereo Vision Engineering Lynx și un microscop electronic combinat cu o microanaliză cu raze X Cambridge Stereoscan 200. Natura chimică a acoperirii organice aplicate pe partea internă a capacelor a fost identificată folosind un spectrometru FTIR Perkin Elmer Spectrum One ™. Spectrele FTIR ale acoperirilor au fost obținute atât prin reflecție simplă, cât și prin tehnica micro-ATR. Greutatea lacului pe capace a fost determinată de diferența de greutate folosind o metodă SSICA internă. Rezultatele sunt exprimate în g/m2.