Combustibili Lichizi

Singurul combustibil lichid natural este considerat ţiţeiul.

Sunt consideraţi combustibili artificiali:

- benzina,

- petrolul lampant,

- combustibilul pentru aviaţie,

- motorina,

- combustibilul lichid uşor,

- gazul petrolier lichefiat,

- păcura,

- metanolul,

- combustibilii lichizi pentru rachete.

Combustibilii lichizi sunt obtinuti, in mare parte, prin prelucrarea titeiului (petrol brut).

Prin distilarea atmosferica (distilare primara) se obtin din titei: benzine, petrol lampant, motorina, pacura. Benzinele sunt folosite drept combustibili (carburanti) pentru motoarele Diesel, iar pacura este folosita in special in instalatiile casnice, da incalzire; in ultimul timp, pacura este prelucrata (distilare in vid) si transformata in produsi valorosi (lubrifianti).

Petrolul s-a format prin transformarea lenta a plantelor, si intr-o mai mica masura a animalelor, depuse pe fundul marilor interioare, in lipsa oxigenului (transformare anaeroba).

Produsul rezultat in urma acestor transformari este titeiul care a migrat, datorita miscarilor tectonice, formand zacaminte secundare din care se extrage in prezent.

In zacaminte, petrolul este imbibat in straturi de nisip sau pietris, si este inconjurat de straturi impermeabile de marna si argila.

Uneori petrolul se infiltreaza la suprafata solului prin roci, unde o parte din el se evapora, lasand in urma depuneri uleioase, semisolide, precum asfaltul.

Titeiul a fost putin utilizat pana la mijlocul anilor 1800. La inceput din titei se obtineau uleiurile necesare iluminarii si incalzirii gospodariilor. In anii 1890, titeiul a devenit important ca sursa de combustibil pentru motoare cu ardere interna ale masinilor.

Mai multe substante, inclusiv pacura si titeiul parafinos (petrolul lampant), sunt separate din titei prin pocesul numit distilare fractionala. Aceasta metode, implica incalzirea titeiului si separarea si racirea vaporilor astfel formati, pentru a-i determina sa se condenseze in lichide. Produsele rezultate, numite distilati, sunt prelucrate in continuare, pentru a produce substante chimice, mase plastice, detergenti, cauciuc sintstetic, anestezica, insecticide, explozivi, guma de mestecat, ceruri, coloranti, produse cosmetice, conservanti alimentari, matase artificiala, adezivi, medicamente, vopsele.

Deoarece titeiul ofera o asemenea gama larga de produse, este extrem de valoros. Nu este de mirare ca petrolul brut impur este uneori numit “aur negru” si se spune despre el ca este “prea bun pentru a fi ars”.

Originea titeiului

Asupra modului de formare a titeiului in scoarta pamantului s-au emis mai multe teorii. Unele din acestea considera titeiul ca fiind de origine anorganica, altele ii atribuie origine organica.

Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M. Berthelot si a fost completata si sustinuta de D. I. Mendeleer. Acesta teorie afirma ca titeiul s-a format in straturi adanci ale scoartei prin actiunea apei asupra carburilor metalice: CaCl2, Al4C3 etc. care in contact cu apa se descompun rezultand acetilena, metan si alte hidrocarburi; sub actiunea temperaturii si presiunii inalte din interiorul pamantului si in prezenta catalizatorilor naturali, hidrocarburile nesaturate sau polimerizat formand titeiul de astazi.

Teoria organica se fundamenteaza pe mai mute ipostaze, si anume:

-titeiul este de origune vegetala (Figuier), formandu-se din plante, prin putrezirea acestora si transformarea lor in metan, bioxid de carbon si acizi grasi etc.;

-titeiul este de origine animala (Engler), rezultand din transformarea grasimilor animalelor marine, in special a pestilor, la temperaturi si presiuni mari in scoarta pamantului;

-titeiul este de origine mixta, vegetala-animala (Potonié): prin transformarea unor plante si animale marine microscopice, acoperite de namol, si sub actiunea unor bacterii anaerobe a rezultat o materie organica, numita “sapropel”, care a imbibat namolul. Sub influenta temperaturii si a presiunii inalte, “saprolpelul” din namol a suferit transformari chimice, rezultand titeiul.

Proprietati

Titeiul brut, este un lichid vascos ,de culoare bruna-neagra ,cu reflexe albastrui,rareori galbui. Are miros caracteristic ,este insolubil in apa si mai usor decat apa ,densitatea lui variind intre 0,700 si 0,930 g/cm3 . Nu are temperatura de fierbere fixa ,fiind un amestec complex de hidrocarburi.

Extractia si prelucrarea petrolului

Zacamintele de petrol se exploateaza tot prin foraje, cu ajutorul sondelor. Extractia petrolului poate avea loc in doua situatii si anume petrolul poate fi adus la suprafata de presiunea gazelor din zacamant (care, uneori, provoaca eruptii greu de controlat) sau poate fi necesara pomparea , daca zacamantul se gaseste sub presiune, ca urmare a epuizarii gazelor.

Pentru a scoate petrolul la suprafata exista mai multe metode dar cea mai interesanta si una dintre cele mai mari realizari inginiere din ultimele decenii este constructia la marginea unei mari sau a unui ocean,a unei turle pentru sonde petroliere.Acestea sunt instalate pentru a functiona de pe o platforma petroliera pâna la adâncimi de câteva sute de metri; platforma poate fie sa pluteasca, fie sa stea pe picioare instalate pe fundul apei. Ea poate rezista valurilor si vânturilor puternice, sau în regiunile arctice la banchizele de gheata.Ca si în turlele traditionale, dericul (macara învârtitoare) este în principal un dispozitiv pentru suspendarea si rotirea tevilor care foreaza dupa petrol.În acest fel au fost forate cu succes mari puturi pâna la adâncimea de 6,5 km de la suprafata oceanului. Unul dintre statele care folosesc acest procedeu este chiar S.U.A. deoarece a avut foarte mult de câstigat de-a lungul anilor din exportul de petrol.