Distilarea

Diversitatea substantelor tensioactive , ca formula de intrebuintare si ca substante active ale acestora , se datoreaza exigentelor si cerintelor practice de utilizare in cele mai diferite domenii practice . Intre strctura chimica si proprietatile substantelor tensioactive , cu deosebire cele tensioactive , exista o relatie directa si anume de cauza-efect , care se determina prin cercetari experimentale laborioase .

Proprietatile fizico-chimice si cele de utilizare ale substantelor tensioactive se datoreaza structurii lor asimetrice , moleculele lor fiind formate din doua parti cu proprietati fundamental diferite : una nepolara – reprezentata de un radical hidrcarbonat - R si cealalta polara (ionisabila sau neionisabila ) P ; schematic se reprezinta astfel:

Diversitatea substantelor tensioactive se datoreaza atat radialilor R cat si a grupelor polare ( in general grupelor functionale ) . Radicalul R ofera insolubilitatea in apa , respectiv capacitatea de hidrofobie a moleculei dar si de lipofilie cum ar fi uleiuri ( U) si alte substante organice . Partea polara , dimpotriva este hidrofila si deci lipofoba . Se observa ca cele doua parti au proprietati diametral opuse , de aceea substantele tensioactive se mai numesc si substante amfipatice .

Structura polara a moleculei substantelor tensioctive confera acestora comportari diferite functie de mediu si deci proprietatea de a se acumula la interfata lichidelor nemiscibile de tip sunstanta organica R-H sau ulei (U) si mediu apos (A) formand emulsii de tip : U/A sau A/U , la care tensiunea superficiala resectiv interfaciala , sunt modificate . Capacitatea de modificare a acestora se exprima printre aletele prin indicele BHL ( balanta hidrofil – lipofil ) ce arata raportul intre efectele celor doua parti ale moleculei .Lungimea si structura radicalului R - , pozitia fata de catena hidrosolubila ca si natura grupelor polare influenteazahotarator proprietatile substantelor tensioactive .

Radicalii R- sunt in majoritatea cazurilor alifatici cu 8-20 atomi carbon cu structura liniara sau ramificata , saturate sau nesaturata (functie de material prima folosita ) ; alchil – aromatic ( alchilbenzen) CnH2n+1C6H5-unde n=8-12 , alchil-ciclohexan , hidroxi-aril HO-C6H5-.Gruparea polara asigura solubilitatea in apa si solventi polari si poate fi anionica , cationica sau neionica : -COO- , -SO3- , -OSO3- , -NH2 , -NH- , etc .

Tensidele se clasifica in functie de mai multe crtiterii :

- clasificarea dupa proprietatile de utilizare :

- emulgatori : substante ce formeaza si stabilizeaza emulsii de tip ulei – apa (U/A) sau apa – ulei ( A/U) ;

- detergenti : substante tensioactive cu proprietati de spalare ;

- spumanti : substante tensioactive ce formeaza spume stabile ;

- inmuianti : substante tensioactive de inmuiere a textilelor in vederea faciliatii spalarii ulterioare ;

- inhibitori de coroziune : substante tensioactive ce incetinesc / opresc procesul de coroziune a metalelor si aliajelor lor , a lemnului , a betonului etc ; protejeaza substratul pe care au fost aplicati contra atacului agentilor agresivi : acizi , baze , imiditate etc ;

- agenti de flotatie : substante tensioactive folosite la separarea minereului de steril;

- retarderi : substante tensioactive care adaugate in baile de vopsire contribuie la o colorare uniforma si nuante bine definite ;

- avivanţi : substante tensioactive ce confera tesuturilor un tuseu si aspect placut ;

- antisatizanţi : substante tensioactive care defavorizeaza acumulaera de energie electrostatica pe materialele textile , cauciucuri , hartie etc , in lipsa carora se produc incarcari si descarcari alectrice cu efecte nedorite ;

- aditivi : substante tensioactive care adugate in diferite medii contibuie la obtinerea unor calitati imbunatatite ca de exemplu in uleiuri , vopsele etc .

- clasificarea lui Sisley – care imparte agentii de suprafata in cinci clase si acestea in sublclase si grupe (ca exemple sunt :anioni active , cationic active , neionici , amestecuri de diferite tenside ) si o clasa de substante cu structura asimetrica cu proprietati de disolvanti influentand tensiunea superficiala ;

- clasificarea lui Stuppel :

- electroliţi coloidali anion – activi;

- electroliţi coloidali cation – activi ;

- coloizi micelari neionici .

Un loc important in cadrul cercetarilor si a productiei il ocupa substantele tensioactive cu efecte multiple , adica substante chimice care prezinta un complex de proprietati de utilizare .

Trebuie mentionat faptul ca o substanta sau un amestec de substante prezinta mai multe efecte din punct de vedere practic , de aceea stabilirea conditiilor de utilizare se face numai printr-un stadiu experimental amplu al relatiei structura – proprietati de utilizare – conditii .

Clasificarea cea mai larg acceptata este aceea care se face in functie de disociatia electrolitica a moleculelor substantelor tensioactive , proces ce se realizeaza in concordanta cu structura chimica si anume cu natura grupei polare P , in doua clase mari si acestea in subclase si tipuri de substante , astfel :