Electroliză

La 22 septembrie 1791,la Newington Butts,lînga Londra,familia unui fierar sarac,James Faraday,a sporit cu înca un fiu:Michael.La scoala el a învatat doar sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca.

În 1804,la vîrsta de numai 13 ani,a izbutit cu greu sa fie angajat ucenic la un librar,care în acelasi timp era si legator de carti.Acolo a învatat meseria,devenind calfa;opt ani a lucrat în subsolul din casa unde patronul avea pravalia.În tot acest timp,framîntat de o nepotolita dorinta de a învata,citea pe nerasuflate carte dupa carte: le alegea dintre cele aduse de clienti la legat.Pe cele care-l interesau mai mult le studia temeinic,facîndu-si însemnari care exprimau "aprobarea sau dezaprobarea teoriilor care mereu apar în lumea stiintelor",dupa cum scria în caietul de notite.Lectura Enciclopediei britanice l-a familiarizat cu fizica.

Ajutat de fratele sau,a reusit sa plateasca taxele pentru a frecventa un ciclu de conferinte publice serale de fizica si astronomie.Împreuna cu cîtiva prieteni care urmau si ei aceste cursuri,a întemeiat un fel de asociatie intitulata "Societatea filozofica a orasului",în cadrul careia tineau adevarate prelegeri despre ceea ce audiau,citeau sau experimentau,caci tînarul legator îsi instalase un mic laborator în podul unei case.

Un eveniment de seama în viata lui Faraday a fost audierea lectiilor cunoscutului chimist Davy,pe care Faraday le-a expus apoi în rezumat în fata prietenilor sai.Faraday simtea sa-si consacre tot timpul învataturii si stiintei.Nazuia sa lucreze la Institutul Regal,a carei activitate stiintifica o conducea Davy,dar nu stia ce sa faca pentru a ajunge acolo.

La 25 de ani Faraday a publicat pentru prima oara rezultatele unei lucrari efectuate de el.De atunci numarul comunicarilor publicate a crescut an cu an.În aceasta perioada a avut loc calatoria în Europa în care Faraday l-a însotit pe Davy,calatorie ce a durat doi ani si a jucat un rol de seama în dezvoltarea tînarului om de stiinta.

În 1836 a trebuit sa plece sa-si îngrijeasca sanatatea în conditiile unui repaus complet în Elvetia. Dar si atunci nu-si putea opri mintea sa lucreze.În jurnalul sau aminteste ca tocmai în timp ce admira peisajul cu ghetari si zapezi ce se topeau în zilele de sfîrsit de iarna petrecute în Elvetia I-a venit ideea explicatiei teoretice a inductiei electrice.

La 25 august 1867 a murit acela care "A fost cel mai mare cercetator în domeniul electricitatii". Dar roadele muncii sale titanice,experimentale si teoretice,traiesc astazi atît în nenumaratele aplicatii ale electrificarii,care contribuie hotîrîtor la eliberarea oamenilor de o mare povara eforturilor fizice cît si în cele mai înaintate cercetari teoretice ale fizicii cîmpului,care lasa sa se întrevada orizonturile unui progres nelimitat al cunoasterii umane si al tehnicii. Marele fizician englez a facut mari descoperiri experimentale, fundamentale în electricitate:

-inductia electromagnetica(1831);

-legile electrolizei(1833);

-autoinductia(1834);

-liniile de forta electrice si dielectrice(1837-1838);

-schimbarea planului de polarizare a luminii sub actiunea unui cîmp magnetic(1845);

-descoperirea diamagnetismului si paramagnetismului(1846);

Fiecare dintre aceste descoperiri a antrenat lucrari teoretice -experimentale generatoare de aplicatii practice esentiale pentru tehnica moderna;ele au constituit totodata baze de plecare în dezvoltarea unor directii noi,esentiale,ale fizicii moderne,care au dus la cunoasterea stiintifica,la marile descoperiri cu privire la structura fizica a materiei.

De la conductibilitate la electroliza

Faraday,in urma experientelor efectuate stabileste ca toate corpurile,de la metale pîna la lichide si gaze,conduc electricitatea,dar în grade diferite;caldura influenteaza conductibilitatea, marind-o sau micsorînd-o în functie de substanta corpului. În mod deosebit I-a atras atentia schimbarea conductibilitatii la trecerea unui corp din stare solida în stare lichida(primul corp studiat a fost apa, care cînd îngheata,nu mai este buna conductoare de electricitate ).

Dupa Faraday,în electroliza descompunerile s-ar datora fortelor interne din molecule.Curentul electric modificînd afinitatea chimica dintre particulele de substanta din electrolit,în aceasta apar descompuneri si recompuneri.Se formeaza anioni si cationi din care,la electrozi,apar particulele descompuse ale corpului supus electrolizei.Dezvoltarea ulterioara a cercetarilor a aratat ca ionii se formeaza în electrolit înainte de interventia curentului electric.Aceasta dezvoltare a fost însa posibila tocmai datorita lucrarilor lui Faraday asupra electrolizei.

În urma experientelor,Faraday ajunge la concluzia ca electrolitul trebuie sa fie format din doi ioni pe care-i libereaza în timpul descompunerii electrochimice.Pe baza masuratorilor efectuate în cursul a nenumarate experiente,adesea repetate,el stabileste ca în procesul descompunerii electrochimice ionii se dezvolta la anod sau la catod în anumite proportii;numerele care indica aceste proportii le numeste echivalenti electrochimici. Exemplificînd, Faraday spune:"… Hidrogenul, noxigenul, clorul, iodul,plumbul,staniul…sunt ioni,iar numerele 1,8,36,125,104,58 sunt echivalentii lor electrochimici.