Emisiile de gaze cu efect de seră rezultate în urma producerii energiei termice

Abstract: Dezvoltarea demografica si a tehnologiei conduc la un consum mare de energie ceea ce a dus si la o crestere semnificativa a emisiilor de gaze cu efect de sera. Avand in vedere ca mare parte din necesarul de energie este produs prin arderea combustibililor fosili. Astfel in 1992 la Rio de Janeiro are loc un summit pe aceasta tema a marilor tari urmand ca in 1997 sa se negocieze Protocolul de la Kyoto, in anul 2005 acordul intra in vigoare.

Introducere: Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze nivelul emisiilor de gaze cu efect de sera eliberate in atmosfera rezultate din arderea combustibililor fosiliin scopul producerii de energie termica precum si efectele acestora. De asemenea propune cateva solutii analoage de procere a energiei termice in scopul reducerii acestor emisii.

Cauze: O proprietate a carbunilor este oxireactivitatea adica tendinta lor de a reactiona cu oxigenul sau de a arde in oxigen si de a forma oxizi Carbunii au o oxireactivitate cu atat mai mare cu cat sunt mai tineri, adica cu un grad de carbonizare mai mic.

La arderea carbunelui rezulta gaze care contin :CO2 ,SO2,NOX,H2O{V}. Din cadrul acestor afluenti gazosi atentia se concentreaza in special pe gazele SO2, si NOx. Ca urmare a rolului pe care il au asupra mediului, pe termen lung. In literatura de specialitate se mentioneaza faptul ca, prin arderea carbunelui, se evacueaza in atmosfera anual aproximatin 120 milioane tone de cenusa, care, impreuna cu praful ce se degaja, formeaza anual 200-250 milioane tone de aerosoli.

De asemenea din arderea carbunelui si a titeilor cu un continut de 1% sulf se evacueaza in atmosfera aproximativ 60 de milioane de tone de dioxid de sulf.

Avand in vedere efectele nocive ale gazelor rezultate prin arderea carbunilor si a pacurii, in Romania s-a luat masura ca incepand cu anul 1996 sa nu se mai importe si comercializeze aceste produse cu un continut mai mare de 1,1-1,8%, pentru carbuni, si 1,34-1,5%, pentru pacura.

Dioxidul de carbon (CO2) rezultat în urma proceselor de utilizare a carbunelui afecteaza temperatura atmosferei inferioare. Acest gaz absoarbe radiatiile termice si reflecta o parte din radiatiile infrarosii, conducând la efectul de sera sau la încalzirea globala a atmosferei si deci la aparitia unor dezechilibre în ecologia mondiala.

Celelalte gaze rezultate în urma arderii carbunelui (SOX, si NOX), emise în atmosfera, conduc la aparitia ploilor acide, iar parte din ele se depun la sol, ca depuneri uscate.

Pe de alta parte, oxizii de azot absorb radiatiile ultraviolete din radiatia solara, declansând reactii fotochimice care produc smogul.

Dioxidul de sulf are o actiune nociva si asupra plantelor, chiar si atunci când se afla în cantitati mici. În situatia în care cantitatea de SO2 din atmosfera este mare si umiditatea aerului ridicata, se formeaza acizii oxigenati ai sulfului, care provoaca arsuri si pete pe toate organele plantelor.

Efecte:

Oxizii de carbon

Efectele nocive asupra organismului uman constau în: oboseală, ameţeală, cefalee, greaţă, insomnie, tulburări de memorie etc. Spre deosebire de acest oxid, dioxidul de carbon este toxic numai în concentraţii foarte mari (peste 5000 ppm). Dioxidul de carbon contribuie în mare măsură la efectul de seră creat asupra pământului, contribuţia care-i revine fiind apreciată la circa 50%. Până în prezent nu există soluţii tehnico-economice de combatere a emisiilor de CO2. Singura soluţie fezabilă este accentuarea creşterii eficienţei la producerea, transformarea şi utilizarea energiei termice, sau exploatarea energiei nucleare şi a altor surse de energie neconvenţională. Din fericire, procesul de asimilare clorofiliană (fotosinteză) foloseşte dioxidul de carbon expirat de fiinţele vii sau eliminat în urma proceselor industriale, dând naştere la glucide şi oxigen: