Fenomenul Cernobîl

Orasul Cernobil este situate in partea nord-centrala a Ucrainei. La aproximativ de acest oras se ala situate o centrala atomo-electrica, probabil cea mai cunoscuta, datorita dezastrului produs pe data de 26 aprilie 1986, cel mai mare dezastru de acest gen care s-a produs vreodata. Un experiment supravegheat gresit ce adus la inchiderea sistemului de racire a cauzat o reactie in lant care a dus, in final, la explozia unui reactor. Invelisul protector al reactorului a fost distrus total si aproximativ 100 de milioane de curie ( unitate de masura a nivelului de radiatii ) de resturi radioactive au fost emanate in atmosfera.

Mari parti din Ucraina, Bielorusia si Rusia au fost contaminate, ducand la evacuarea a aproape 200 000 de oameni. Accidentul a ridicat intrebari privind siguranta industriei atomo-electrice incetinind dezvoltarea acestei ramuri. De asemeni, Ucraina si Bielorusia au cheltuit sume insemnate de bani decontaminare.

Centrala atomo-electrica de la Cernobil era una dintre cele mai mari centrale de la Cernobil era una dintre cele mai mari centrale ale Uniunii Sovietice. Era situata langa orasul Prypat, la aproximativ 18 km de orasul Cernobil. Se afla la o departare de doar 16 km de granita cu Bielorusia si la aproximativ 110 km de capitala Kiev.

Constructia centralei a inceput in anul 1979, cu reactorul numarul 1 aprobat in 1977, urmat de reactorul numarul 2 ( 1978 ), numarul 3 (1981) si numarul 4 (1983). Fiecare reactor avea o capacitate de 100 de megawati, iar cele patru generatoare produceau aproximativ 10 % din energia consumata de Ucraina in momentul accidentului. Alte doua reactoare, capabile de asemeni sa produca 100 de megawati, erau in constructie in momentul accidentului.

In dimineata zilei de 26 aprilie 1986, reactorul numarul 4 opera la nivel redus (6-7 %), datorita unei planuite inchideri. Personalul centralei urma sa monitorizeze performantele turbinei generatorului care furniza energie pentru functionarea panourilor de operare, in timpul schimbarii pe o sursa de curent de rezerva. Generatorul fusese proiectat instabil la energii scazute, iar operatorii au fost neatenti in timpul experimentului. Dupa o cadere brusca a tensiunii, doua explozii au distrus miezul reactorului si au creat o gaura imensa in acoperisul acestui reactor. Resturi radioactive s-au inaltat prin aceasta gaura la inaltimi de 1 km, purtate de un curent de aer ascendent puternic.

Aproximativ 100-150 de milioane de curie au fost eliberate in atmosfera ianinte ca echipele de interventie sa poata lua masuri, doua saptamani mai tarziu. Initial, vanturile resturile radioactive catre nord-vest, in Bielorusia, Polonia si Suedia. De la 1 mai, vanturile s-au indreptat catre nord, purtand norii de radiatii catre nord-estul Bielorusiei si sud-vestul Rusiei.

Dupa explozie, pompierii si alti muncitori au sosit la locul accidentului, incercand sa stapaneasca emanatiile de materiale radioactive. Pentru a reduce emisiile, echipa a bombardat reactorul cu 5000 de metrii cubi de material protectiv, constituit din plumb, nisip si smoala. A fost construita o a doua fundatie de beton, pentru a se evita contaminarea apelor subterane. De asemeni, muncitorii au ridicat o cochilie imensa de beton si otel, denumita ‘sarcofag’, deasupra reactorului, pentru a preveni continuarea emanarii de gaze si materiale toxice. Initial, Uniunea Sovietica a declarat moartea a doi oameni, insa pe la mijlocul lunii august s-a dovedit moartea a 31 de muncitori, cauza decesului fiind expunerea la radiatii in timpul procesului de curatare.

Repunerea in functiune a reactoarelor numarul 1 si 2 s-a produs in nioembrie 1986, iar reactorul numarul 3, usor afectat, a fost repus in functiune in decembrie 1987.