Inhibitori de coroziune

Un inhibitor este o substanță care reduce pierderile provocate de coroziune, când cantități relativ mici din această subtanță sunt prezente in mediul coroziv.

Clasificare

Inhibitorii sunt clasificați în mai multe feluri:

- dupa compoziția lor (organici și anorganici)

- după mecanismul de acțiune (anodici, catodici, micști)

- dupa forma în care sunt folosiți ( soluție sau fază de vapori)

Aici, se vor împărți în patru categorii:

o anodici

o catodici

o de adsorbție

o în fază de vapori

Inhibitorii anodici împiedică (înetinesc) reacția anodică (figura 1). Ei sunt de obicei agenți de oxidare (cromați, nitrați, săruri ferice), care promovează pasivitatea, sau formatori de filme care produc precipitarea de filme insolubile pe suprafața anodică (baze, fosfați, silicați, benzoați). Inhibitorii anodici sunt adesea considerați periculoși, în special cei d etip oxidant, deoarece ei trebuie sa protejeze complet suprafața anodică, pentru a fi efectivi. Dacă o mică parte din suprafața anodică nu este protejată, ea se va coroda foarte rapid (în piting), datorită raportului foarte mare între aria catodului și cea a anodului, știu fiind faptul că, viteza de coroziune este funcție de densitatea de curent.

figura 1. Inhibarea anodică

Inhibitorii de tip oxidant creează probleme în plus, prin aceea că ei pot depolariza reacția catodică și accelera coroziunea, înainte ca ei să fi pasivat întreaga suprafață anodică.

Inhibitorii catodici încetinesc procesul catodic (figura 2). În principal există trei tipuri:

1. Consumatori de oxigen care astfel îndepărteaza oxigenul din soluție, prevenind participarea acestuia la depolarizarea catodului. Sulfitul de sodiu și hidrazina sunt printre cei mai reprezentanți compuși de acest tip:

2Na2SO3+O2 -- 2Na2SO4

N2H4+O2 -- N2+2H2O

Acești consumatori de oxigensunt cei mai eficienți în soluții apoase aproape neutre sau slab acide și sunt ineficienți în soluții puternic acide, unde racția catodică primară este degajarea hidrogenului. Sulfitul de sodiu și hidrazina sunt utilizați în sisteme închise, în special în boilere cu apă. Ei pot fi daunători în unele aplicații ale oțelului inoxidabil unde condițiile sunt la limită între coroziunea activă și pasivă (micșorarea conținutului de oxigen înclinând balanța in favoarea coroziunii active).