Intoxicații profesionale

I. INTRODUCERE

Dezvoltarea deosebita luata de industrie ridica probleme importante de medicina muncii. Pentru o buna intelegere a riscurilor pe care le presupune lucrul intr-un mediu cu nivel de toxicitate ridicat, s-au definit o serie de termeni legati de acest aspect.

TOXICUL este definit de catre Fabre si Truhaut ca fiind o substanta chimica ce

poate patrunde in organism indiferent pe ce cale, fie într-o cantitate relativ mare în doza

unica sau în doze repetate la intervale foarte scurte, fie în cantitati relativ mici dar repetate

in timp, provocand in mod tranzitoriu sau durabil, tulburari mai mult sau mai putin grave a uneia sau a mai multor functii, putand provoca chiar moartea. Toxicul profesional este o substanta chimica din mediul de munca, o noxa profesionala, care poate sa deterioreze

sanatatea, sa provoace disconfort si sa scada capacitatea de munca.

INTOXICATIA este îmbolnavirea provocata de un toxic. Dupa imprejurarile in care

are loc, intoxicatia poate fi accidentala sau voluntara, neprofesionala sau profesionala.

TOXICOLOGIA (din grecescul toxicon - “otrava” si logos - “studiu”), este o ramura a medicinii, ce se ocupa cu studierea efectelor adverse, provocate de diferite substante chimice sau agenti fizici asupra organismului sau, altfel spus, stiinta otravurilor si a toxinelor.

Aparuta initial din necesitati medico-legale pentru dovedirea crimei prin

otravire, toxicologia si-a extins treptat preocuparile în domeniile farmaceutic, sanitar

(toxicele din aer, apa si alimente) si industrial. Toxicologia profesionala se ocupa cu

etiologia, patogenia, clinica, diagnosticul, tratamentul si profilaxia intoxicatiilor

profesionale. Principalele aspecte generale in toxicologia profesionala se refera 3 mari

probleme: etiologia si patogenia intoxicatiilor; riscul toxic si evaluarea lui; limitele de

expunere.

Efectele adverse pot avea loc sub diverse forme, de la schimbari subtile in organism, pana la moartea subita. Ele pot avea loc la diverse nivele ale corpului, de exemplu doar un organ sau doar un tesut poate fi afectat.

Toxicologia industriala are, in preocuparile sale, ansamblul tehnologiei, mediul de munca si oamenii angrenati in acest proces, in care noxa este numai un element. In acest complex intervin aspecte diverse care pot interconditiona (microclimat, nocivitati diferite, suprasolicitare fizica sau neuro-psihica, zgomot, etc), astfel ca bioagresivitatea eventualului toxic nu este niciodata individuala si nici nu se desfasoara totdeauna dupa scheme dinainte cunoscute. Este necesar, cu referire la mediul profesional, sa se adauge in judecarea unei patologii corelata cu nocivitati din tehnologia industriala, elemente uneori esentiale, cum ar fi existenta unor impuritati in produsele tehnice utilizate, degradarea unor toxice in substante mai agresive intr-un mediu umed, etc.

In procesul tehnologic toxicele se pot gasi ca materie prima, intermediara, accidentala sau finita.

Din punct de vedere al actiunii biologice, toxicele pot avea o actiune generala, precum inhibarea unor functii fiziologice, denumita toxicitate “fizica” (efectul narcotic), care nu este asociata unei interactiuni specifice cu receptorii sistemelor biologice.

Alte substante au o reactie “chimica”, rezultata din reactia specifica cu receptorii sistemelor biologice. De cele mai multe ori, efectele sunt atat de tip “fizic” (nespecifice), cat si de tip “chimic” (cu caracter specific).

Structura chimica a substantelor nocive are un rol important in stabilirea gradului de toxicitate al acestora. Astfel, hidrocarburile alifatice saturate sunt cu atat mai toxice, cu cat creste numarul de atomi de C (metan, etan-practic inerte- apoi, propan, butan, pentan-anestezice generale-toxicitatea crescand pentru hexan, heptan, octan). De asemenea, legaturile intre atomii de carbon diferentiaza toxicitatea unor substante (acetilena cu legatura tripla este mai toxica decat etilena, cu dubla legatura). Situatie similara se constata si la hidrocarburile ciclice, astfel, efectul narcotic creste de la benzen la xilen, insa intoxicatia cronica este mai marcata in cazul benzenului. Introducerea halogenilor in molecula compusilor organici conduce aproape in toate cazurile la cresterea toxicitatii produsului.

Importanta deosebita pentru toxicitatea noxelor asupra organismului au caile de patrundere in corp, circulatia in mediul intern, biotransformarea lor, capacitatea organismului de blocare a efectelor toxice, depozitarea unora in structurile organismului si eliminarea lor pe diferite cai. Unele toxice au actiune agresiva chiar la limita de contact cu organismul, altele la nivel cutanat, provocand dermatozele profesionale sau chiar unele stari precanceroase (chelitele generate de contactul direct cu gudroanele).

II.INTOXICATII PROFESIONALE

A.INTOXICATIA CU PLUMB (SATURISMUL)

Zilnic, in organism patrund cantitati de 100-300 micrograme, prin alimente, aerul contaminat,etc, ajungandu-se ca in corpul unui om adult sa se gaseasca in permanenta cca 200 miligrame de plumb, fara ca acest fapt sa-i afecteze starea de sanatate.

Plumbul este un metal greu, dar moale, avand culoarea cenusie-albastruie.

Datele statistice arata ca plumbul si compusii sai se gasesc în sute de tipuri de locuri de munca, iar expunerea la plumb se întalneste în peste 150 de profesiuni.