Papaverină

Alcaloizii sunt substanțe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reacții caracteristice și au acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori fiind de natură toxică.

2. PAPAVERINA

Papaverina este un alcaloid al opiumului, utilizat în principal în tratarea spasmelor viscerale, a celor ale vaselor de sânge (în special din zona inimii și a creierului), și ocazional în tratamentul disfunțiilor sexuale.

Figura 1. Formulă moleculară - Papaverina

Deși au o sursă comună, papaverina diferă atât din punct de vedere structural cât și a acțiunii farmacologice de restul alcaloizilor analgezici bazați pe morfină din opium. În 1979, un comitet de control al administrării alimentelor și medicamentelor a evaluat o serie de studii privind papaverina și a concluzionat că lipsesc datele care să sprijine utilizarea terapeutică a acestui compus. Papaverina a rămas totuși disponibilă, în ciuda recomandărilor acestui comitet de a fi retrasă de pe piață.

Figura 2. Planta de opium

Având formula moleculară C20H21NO4 și o masă moleculară de 339.385 g/mol, papaverina este astăzi utilizată pe post de vasodilatator și antispastic prin acțiune directă asupra musculaturii netede; efectul se menține circa 2 ore după administrarea orală, și 40, respectiv 20 de minute după injectarea intramusculară sau perfuzia intravenoasă. Ea relaxează astfel venele și arterele, lărgindu-le și permițând astfel sângelui să circule mai ușor.

Cel mai adesea compusul este regăsit în piață sub forma de papaverină clorhidrică.

Figura 3. Papaverină clorhidrică

3. SINTEZA PAPAVERINEI

Metoda H. Wahl:

În 1950 H. Wahl a elaborat un procedeu de sinteză a papaverinei cu randamente care au permis transpunerea la scară industrială.

Se pornește de la aldehidă veratrică și acid hipuric, substanțe care se condensează între ele în prezența anhidridei acetice și a acetatului de sodiu anhidru, când rezultă o azlactonă, prin a cărei hidroliză se obține, după condițiile folosite, acid veratrilidenhipuric sau acid 3,4-dimetoxifenilpiruvic.

La tratare cu amoniac în soluție apoasă, la 100oC, ambii produși conduc la acidul α-(3,4-dimetoxifenil)- propionic, care se esterifică, se ciclizează cu ajutorul oxiclorurii de fosfor, se hidrolizează (grupa ester) și se decarboxilează prin încălzire la 140oC în tetralină, ajungându-se la 3,4-dihidropapaverină, aceasta prin încalzire la 250oC în același solvent, în prezența cărbunelui paladat, conduce la papaverina:

Metoda R. Robinson

R.Robinson explica biogeneza papaverinei astfel:

Papaverina se poate obține prin încălzirea amestecului echimolecular de 3,4-dimetoxifeniletilamină și acid 3,4-dimetoxifenilacetic la 145-150oC (sub vid) sau la 220-280oC, cînd se obțin randamente de 71-87%. Purificarea produsului se face prin recristalizari repetate din benzen sau xilen.