Plante cu proprietăți antitumorale

Originar din Asia, India, Pakistan, Thailanda. Este o planta aromata sensibila la frig, care iubeste caldura si umiditatea. Denumirea sa vine din limba greaca basileus care inseamna "rege" iar legenda spune ca aceasta planta a crescut in locul in care Imparatii Constantin si Elena au descoperit Sfanta Cruce. El insusi este considerat "regele mirodeniilor''.

De-a lungul istoriei busuiocul a fost considerat o planta sfanta si venerata de mai toate civilizatiile lumii. Cercetarile actuale au pus in evidenta proprietatile terapeutice ale plantei pe care oamenii le-au folosit de mii de ani. In scop terapeutic se utilizeaza partile aeriene (Basilici herba).

Compozitie chimica: uleiuri volatile continand: eugenol (care da aroma specifica, substanta care se gaseste si in alte plante aromate), camfen si camfor, anetol (aceeasi substanta din anason), citronelol, pinen (substanta care da aroma uleiului de pin), ocinem, terpineol, linalol (aroma specifica din coriandru), metil clavicol (aroma tarhonului), geraniol (aceasi din geranium), mircen (gasite in foile de dafin), etc.

Cei mai întâlniţi compuşi ai speciei Ocimum basilicum sunt: eugenol, citral, limonen, camfor, camfen, anetol

Figura 1. Structurile pentru limonen, camfor, acid ursolic

Actiune antitumorala (datorita principiilor active continute: orientina, vicenina, impiedica degenerarea celulara, protejeaza organismul de actiunea factorilor mutageni: radiatii ultraviolete, noxe poluante), creste rezistenta

Metode de izolare

Metoda prezentată se referă în special la uleiurile esenţiale şi tincturi.

Metoda utilizată constă în cromatografie de gaz combinată cu spectrometrie de masă. Se mai foloseşte şi cromatografia de lichide de înaltă performanţă (HPLC).

Pentru a se realiza un extract din busuioc se folosesc tulpinile, frunzele şi seminţele.

Metodele de extracţie cuprind variantele: (2)

- Extracţia şi microextracţia cu solvenţi organici

- Extracţia în fază solidă şi cea cu grăsimi

- Extracţia cu fluide supercritice

Arborele de tisa (Taxus baccata)

Printre metaboliți secundari cu activitate impotriva cancerului, taxol, un diterpenă complex obținut din Taxus spp.., Este, fără îndoială, cel mai important. Denumirea sa chimică este 5, 20-epoxi-1, 2, 4,7, 13-hexahydroxytax-11-en-9one-4, 10-diacetat-2-benzoat 13 ester cu (2R, 3S)-N-benzoil-3-fenilizoserină; Formula sa moleculara este C47H51NO14 și greutatea moleculară este de 853.9 Da [12]. La baza de taxol sunt sistemele de inel A, B și C, care au mai multe funcțional grupuri, inclusiv două grupări OH, un grup de benzoil, două grupări acetil și un inel de oxetan. Legat de C13 a miezului este catena laterală sau C13 (2 R, 3 S)-N-benzoil-3?-fenilizoserină, cu un hidroxil și o grupă funcțională benzoil.

Activitatea antitumorală a taxolului se datorează în principal catenei laterală ce contine un inel cu catenă laterală, gruparea amidică-acil în lanțul C13 și este îmbunătățită prin gruparea hidroxil de la C2 [3]. Taxol inhibă proliferarea celulară prin legarea de microtubule suprafață, în special la subunitate la heterodimerii tubulinei, promovând astfel polimerizare acestuia, chiar și în absența GTP [3,13,14].

Acesta a fost utilizat în principal pentru tratarea carcinomului metastatic de ovar [15], cancer de sân metastatic și pulmonar cu celule non-mici cancer, precum si in tratament de linia a doua a SIDA legate de Kaposi sarcom. Taxol în prezent este studiat pentru tratamentul bolilor care nu au legătură cu cancer care au nevoie de stabilizare microtubule și evitarea proliferării celulare și angiogeneza, de exemplu, psoriazis [16]

Extracția taxolului se face prin culturi in vitro sau prin biosinteza.

Taxolul este el însuși compusul principal fiin format dintr-un complex de substanțe.

Rostopasca (Chelidonium majus L.)

O modalitate de izolare a compușilor active din rostopască este cea e extracție cu diferiti solvent organici printre care cei mai importanți sunt eter de petrol, chloroform, acetat de etil, etanol și apă. S-a observat că în etanol are loc extracția cea mai buna a compusilor activi si anume:

Pentru analizarea compusilor s-au folosit tehnici de cromatografie precum HPLC, CCS.

Usturoiul (Allium sativum)

Usturoiul a fost folosit de mii de ani pentru a trata diferite boli . Hippocrate a fost primul care a recomandat utilizarea sa pentru cancer . Allium sativum conține mai mult de 100 metaboliti biologici utilizabili, care includ alina , alliinase , alicina , Sallyl - cisteina ( SAC ) , diallyldisulphide ( DADS ) , diallyltrisulphide ( DATS ) și methylallyltrisuphide .

Uleiul de usturoi conține un aminoacid cunoscut sub numele de alină, care este transformat în alicină când este zdorbit . Alicina este un precursor pentru mai multi compuși cu sulf care sunt responsabili pentru aromă , miros și proprietățile farmacologice ale Allium sativum(4) . Studii recente au relevat prezența de bioflavonoide, quercetin și cyanidina sunt responsabile pentru proprietatile antioxidante ale usturoilui . Ajoene, compus cu un continut ridicat de sulf , gasit in uleiul de usturoi , inhibă mutagenez . Ulei de usturoi previne cancerul prin inhibarea lipoxigenazei și enzime ciclooxigenazei . Usturoiul contine un bogat conținut de seleniu , care este un antioxidant celular .

Diallyltrisulphide , diallyldisulphide și S - allylcysteine , găsite în Allium sativum , au proprietăți anticarcinogenice. previne metastaza în cancerul pulmonar (5). Usturoiul a arătat efect terapeutic semnificativ în cancerele de stomac și intestine . La Academia Chineză de Medical Științe a raportat relație inversă între