Poluanți ai apelor de suprafață și de adâncime, monitorizarea lor

CAPITOLUL I.

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND APA

1.1. Importanta apei în natura

Apa este un factor indispensabil existentei si continuitatii vietii pe planeta noastra. Aceasta a aparut în urma cu cca. 3,5 miliarde de ani si acopera aproximativ 70% din suprafata planetei din care 97,2% din toata cantitatea reprezinta apa sarata si 2,15% reprezinta apa sub forma de gheata, restul de 1% constituind unica resursa de apa utilizabila. În conditii naturale, apa nu exista niciodata în stare pura, în apa gasindu se întotdeauna o anumita cantitate de substante dizolvate sau aflate în suspensie. Compozitia naturala a apei, având în vedere diversitatea si continutul acestor substante în apa, evidentiaza prezenta urmatoarelor grupe de elemente componente : gaze dizolvate ( O2, CO2, H2, H2S), substante minerale si organice dizolvate, coloidale sau aflate în suspensie cât si saprofita propriei apei.

Apa pura se obtine din apa naturala prin distilare repetata în conditii în care sa nu poata dizolva gaze din aer sau substante solide din recipientele în care este conservata.

Apa element de baza al existentei vietii pe planeta noastra, are un circuit dinamic, care duce la reînnoirea si reîmprospatarea rezervelor de apa din natura. Cea mai mare parte din apa de pe Terra este apa de suprafata. Rezerva de apa dulce si apa potabila se obtine de cele mai multe ori din ape dulci de suprafata. De aceea este regretabila tendinta oamenilor de a acorda cea mai mare parte a atentiei lor, apei potabile cu neglijarea apelor de suprafata. Între ele si cele subterane exista numeroase legaturi, iar apa potabila se obtine frecvent tot din apa de suprafata. În plus, o multitudine de alte utilizari ale apei în colectivitatile umane se bazeaza pe apele de suprafata, ceea ce impune sa li se acorde importanta cuvenita.

1.2. Surse de apa

Apa dizolva si transporta substantele asimilate si dezasimilate; mentine constanta concentratia sarurilor în organism si, evaporându se pe suprafata corpului, ia parte la reglarea temperaturii. Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante si are o deosebita importanta în procesul de fotosinteza.

În natura apa se gaseste sub toate starile de agregare:

solida (gheata, zapada, grindina),

lichida (apa de ploaie, apa subterana, oceane, mari, fluvii, râuri, etc.),

gazoasa (vapori de apa din atmosfera).

Apele care contin dizolvate cantitati mici de saruri se numesc "ape moi", spre deosebire de "apele dure" care au un procent ridicat de saruri, mai ales de calciu si magneziu.

Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curata. Ea dizolva în drumul ei prin atmosfera mai ales bioxid de carbon, iar în regiunile industriale, bioxid de sulf si hidrogen sulfurat. O parte din apa cazuta pe pamânt cu un continut ridicat de bioxid de carbon, strabatând straturile de pamânt, dizolva carbonatii de calciu si magneziu, transformându i în bicarbonati solubili.

Apa din râuri, lacuri, mari si oceane se evapora , trecând în atmosfera sub forma de vapori si formând apa atmosferica. Aceasta este purtata de curentii de aer pâna în zone mai reci, unde condenseaza si cade pe sol sub forma de apa meteorica. Anual se evapora 430.000 hm3 de apa, care 40.000 hm3 cad apoi pe continente sub forma de precipitatii. Ajunsa pe sol, apa poate întâlni un strat permeabil pe care îl strabate, formând apa subterana. Apele subterane însumeaza 8.200.000 hm3. Apa ramasa la suprafata datorita unui strat impermeabil, împreuna cu apa subterana ajunsa din nou la suprafata ( izvoare, arteziene) si cu apele meteorice cazute formeaza apa de suprafata.

1.3. Apele subterane

Apele subterane sunt o sursa importanta deoarece spre deosebire de apele de suprafata, cele subterane sunt de regula mai putin sau deloc poluate si pot fi potabilizate cu masuri minimale, uneori doar cu dezinfectie sau fara vreo prelucrare.[2,15]

România are un potential dispensabil de 380 m3/s din apele freatice si 80 m3/s din apele de adâncime. Totalul resurselor de apa este de cca 6 11 miliarde m3/an.

Sursele subterane sunt caracterizate, în general, printr o mineralizare mai ridicata, continutul în saruri minerale dizolvate fiind, în general. Peste 400mg/l si format, în principal, din bicarbonati, cloruri si sulfati de sodiu, potasiu, calciu si magneziu. Duritatea totala este cuprinsa, în general, între 10 si 20 grade G, fiind formata, în cea mai mare parte, din duritate bicarbonatata.

Concentratia ionilor de hidrogen (pH) se situeaza în jurul valorii neutre, fiind cuprinsa, în general între 6, 5 si 7.

Dintre gazele dizolvate predomina bioxidul de carbon liber, continutul în oxigen fiind foarte scazut(sub 3 mg O2 / l).

În functie de compozitia mineralogica a zonelor strabatute, unele surse subterane contin cantitati însemnate de fier, mangan, hidrogen sulfurat, sulfuri, compusi ai azotului etc.

Activitatea de cunoastere a calitatii apelor subterane freatice se desfasoara la nivelul marilor bazine hidrografice, pe unitati morfologice, iar în cadrul acestora, pe structuri acvifere (subterane), prin intermediul statiilor hidrogeologice, cuprinzând unul sau mai multe foraje de observatie.