Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice

Referat
7/10 (1 vot)
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 7 în total
Cuvinte : 3096
Mărime: 86.87KB (arhivat)
Cost: 3 puncte

Extras din document

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o problemă actuală cu consecinţe mai mult sau mai puţin grave asupra populaţiei. Prin poluarea apei, se înţelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice şi biologice ale apei, produsă direct sau indirect de activităţile umane şi care face ca apele să devină improprii utilizării normale în scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării resurselor de apă sunt complexe şi variate, în funcţie de natura şi concentraţia substanţelor impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare, prin care se asigură condiţiile necesare pentru consum.

Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Poluarea naturală se datorează surselor de poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu organismele vii din apă. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc.

Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolată (neorganizată) provine din surse de poluare care ajung în emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor de ploaie.

Poluarea normală şi accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute, colectate şi transportate prin reţeaua de canalizare la staţia de epurare sau direct în receptor. Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale, când cantităţi mari (anormale) de substanţe nocive ajung în reţeaua de canalizare sau, ca urmare a defectării unor obiective din staţia de preepurare sau epurare.

Se mai poate vorbi şi despre poluare primară şi secundară. Poluarea primară apare, de exemplu, în urma depunerii substanţelor în suspensie din apele uzate, evacuate într-un receptor, pe patul acesteia. Poluarea secundară apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice depuse din substanţele în suspensie antrenează restul de suspensii şi le aduce la suprafaţa apei, de unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apă.

Principalele materii poluante si efectele acestora

Substanţele poluante introduse în ape din surse naturale şi artificiale sunt numeroase, producând un impact important asupra apelor de suprafaţă şi subterane. Prejudiciile aduse mediului de substanţele poluante pot fi grupate în două mari categorii: prejudicii asupra sănătăţii publice şi prejudicii aduse unor folosinţe (industriale, piscicole, navigaţie, etc). Substanţele poluante pot fi clasificate, după natura lor şi după prejudiciile aduse, în următoarele categorii:

- substanţele organice, de origine naturală sau artificială, reprezintă

pentru apă poluantul principal. Substanţele organice de origine naturală (vegetală şi

animală) consumă oxigenul din apă atât pentru dezvoltare, cât şi după moarte. Materiile

organice consumă oxigenul din apă, în timpul descompunerii lor, într-o măsură mai mare

sau mai mică, în funcţie de cantitatea de substanţă organică evacuată, provocând

distrugerea fondului piscicol şi în general a tuturor organismelor acvatice. In acelaşi timp

oxigenul mai este necesar şi proceselor aerobe de autoepurare, respectiv bacteriilor

aerobe care oxidează substanţele organice şi care, în final, conduc la autoepurarea apei.

Concentraţia de oxigen dizolvat normată, variază între 4-6 mg/dm , în funcţie de categoria de folosinţă, coborârea sub această limită având ca efect oprirea proceselor aerobe, cu consecinţe foarte grave. Cele mai importante substanţe organice de origine naturală sunt ţiţeiul, taninul, lignina, hidraţii de carbon, biotoxinele marine ş.a. Substanţele organice - poluanţi artificiali, provin din prelucrarea diferitelor substanţe în cadrul rafinăriilor (benzină, motorină, uleiuri, solvenţi organici ş.a), industriei chimice organice şi industriei petrochimice (hidrocarburi, hidrocarburi halogenate, detergenţi ş.a.).

- substanţele anorganice, în suspensie sau dizolvate sunt mai frecvent întâlnite în apele uzate industriale. Dintre acestea se menţionează, în primul rând, metalele grele ( Pb, Cu , Zn , Cr ), clorurile, sulfaţii etc. Sărurile anorganice conduc la mărirea salinitâţii apelor, iar unele dintre ele pot provoca creşterea durităţii. Clorurile în cantităţi mari fac apa improprie alimentărilor cu apă potabilă şi industrială, irigaţiilor etc . Prin bioacumulare metalele grele au efecte toxice asupra organismelor acvatice, inhibând în acelaşi timp şi procesele de autoepurare. Sămrile de azot şi fosfor produc dezvoltarea rapidă a algelor la suprafaţa apelor. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, mârindu-le rugozitatea şi micşorându-le capacitatea de transport şi de transfer a căldurii.

- materialele în suspensie, organice sau anorganice, se depun pe patul emisarului formând bancuri care pot împiedica navigaţia, consumă oxigenul din apă dacă materiile sunt de origine organică, determină formarea unor gaze urât mirositoare. Substanţele în suspensie plutitoare, cum ar fi ţiţeiul, produsele petrolifere, uleiul, spuma datorată detergenţilor, produc prejudicii emisarului. Astfel, ele dau apei un gust şi miros neplăcut, împiedică absorbţia oxigenului la suprafaţa apei şi deci autoepurarea, se depun pe diferite instalaţii, colmatează filtrele, sunt toxice pentru fauna şi flora acvatică, fac inutilizabilă apa pentru alimentarea instalaţiilor de răcire, irigaţii, agrement etc.

- substanţele toxice, nu pot fi reţinute de instalaţiile de tratare a apelor şi o parte din ele pot ajunge în organismul uman, provocând îmbolnăviri. Aceste materii organice sau anorganice, câteodată chiar în concentraţii foarte mici, pot distruge în scurt timp flora şi fauna receptorului.

- substanţele radioactive, radionuclizii, radioizotopii şi izotopii

radioactivi sunt unele dintre cele mai periculoase substanţe toxice.Evacuarea apelor uzate

radioactive în apele de suprafaţă şi subterane prezintă pericole deosebite, datorită acţiunii

radiaţiilor asupra organismelor vii.Efectele substanţelor radioactive asupra organismelor

depind atât de concentraţiile radionuclizilor, cât şi de modul cum acestea acţionează, din

exteriorul sau din interiorul organismului, sursele interne fiind cele mai periculoase.

- substanţele cu aciditate sau alcalinitate pronunţată, evacuate cu apele

uzate, conduc la distrugerea florei şi faunei acvatice, la degradarea construcţiilor

hidrotehnice, a vaselor şi instalaţiilor necesare navigaţiei, împiedică folosirea apei în agrement, irigaţii, alimentări cu apă etc. De exemplu, toxicitatea acidului sulfuric pentru faună depinde de valoarea pH-ului, peştii murind la un pH = 4,5. Hidroxidul de sodiu, folosit în numeroase procese industriale, este foarte solubil în apă şi măreşte rapid pH-ul, respectiv alcalinitatea apei, producând numeroase prejudicii diferitelor folosinţe ale apelor. Astfel, apele receptorilor care conţin peste 25 mg/l NaOH, distrug fauna piscicolă.

- coloranţii, proveniţi îndeosebi de la fabricile de textile, hârtie, tabăcării etc, împiedică absorbţia oxigenului şi desfăşurarea normală a fenomenelor de autoepurare şi a celor de fotosinteză .

- energia calorică, caracteristică apelor calde de la termocentrale şi de la unele industrii, aduce numeroase prejudicii în alimentarea cu apă potabilă şi industrială şi împiedică dezvoltarea florei şi faunei acvatice. Datorită creşterii temperaturii apelor scade concentraţia de oxigen dizolvat, viaţa organismelor acvatice devenind dificilă.

- microorganismele de orice fel, ajunse în apa receptorilor, fie că se dezvoltă necorespunzător, fie că dereglează dezvoltarea altor microorganisme sau chiar a organismelor vii. Microorganismele provenite de la tabăcării, abatoare, industria de prelucrare a unor produse vegetale, sunt puternic vătămătoare, producând infectarea emisarului pe care îl fac de neutilizat.

Principalele surse de poluare

Sursele de poluare sunt în general aceleaşi pentru cele două mari categon

Preview document

Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 1
Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 2
Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 3
Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 4
Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 5
Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 6
Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice - Pagina 7

Conținut arhivă zip

  • Poluarea Apelor - Factor Perturbator asupra Echilibrelor Ecologice.doc

Alții au mai descărcat și

Studii privind Obținerea și Utilizarea Materialelor Modificate Chimic Folosite în Depoluarea și Monitorizarea Apei

INTRODUCERE Având în vedere gravele probleme de poluare cu care ne confruntam si problemele pe care le ridica deseurile industriale, tinând cont...

Apa in Natura, Poluarea Apei Consecintele Poluarii Apelor si Protectia Apelor

,,Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe Pământ!” Leonardo 1. APA ÎN NATURĂ Apa este un factor de mediu indispensabil...

Coroziunea

6. METODE DE PROTECTIE ANTICOROSIVA A MATERIALELOR METALICE Protectia împotriva coroziunii reprezinta totalitatea masurilor care se iau pentru a...

Chimia Deșeurilor Solide

Chimia deseurilor solide În orice societate, deseurile solide vrac sunt produse în apropierea unor activitati de viata normale. Aceste deseuri pot...

Hidrocarburi Aciclice Saturate (Alcani)

Hidrocarburile aciclice saturate numite alcani sau parafine, au formula generala CnH2n+2. Conform cu aceasta formula fiecare termen din seria...

Ai nevoie de altceva?