Poluarea cauzată de Termocentrala Turceni

PREZENTAREA GENERALA A COMPLEXULUI ENERGETIC TURCENI

Descrierea generala

Complexul Energetic Turceni are sediul in orasul Turceni, judetul Gorj. Centrala termoelectrica este amplasata pe terasa de pe malul drept al raului Jiu paralel cu drumul judetean Filiasi-Strehaia intre Km 13+500 si 14+500 la distanta de 4 Km de orasul Turceni.

Centrala este amplasata in aval de podul de beton armat prefabricat de pe raul Jiu ce face legatura intre comunele Turceni si Brosteni. Centrala este situata in apropierea caii ferate dublu electrificata Filiasi-Rovinari.

Amplasarea geografica

Centrala este amplasata in lunca Jiului la sud de paraul Jiltu, in apropiere confluentei acestuia cu Jiul la circa 1.5 Km-E de localitatea Turcenii de Sus.

Din punct de vedere geomorfologic, teritoriul zonei de influenta a termocentralei Turceni apartine Piemontului Getic, de varsta Villa franchiniana, separat de munte de Subcarpatii Getici (V.Mihailescu 1946, 1966). Piemontul Getic constituie o unitate fizico-geografica bine individualizata si delimitata, prezentand caractere evidente de tranzitie intre munte si campie, atat din punct de vedere geomorfologic cat si al conditiilor si resurselor naturale, precum si acela al utilizarii si valorificarii acestora, al dezvoltarii retelei asezarilor si al aspectelor peisajelor, in foarte mare masura modificate de om

SURSE DE POLUARE A MEDIULUI INCONJRATOR

Tipuri de poluanti specifici termocentralei:

Centralele termice dotate cu cazane de abur, cazane de apa fierbinte si de apa calda reprezinta un agent poluant de mediu.

Prin arderea combustibilior in focarele cazanelor se dezvolta gaze de ardere, care sunt evacuate in atmosfera prin intermediul cosului. Acestea contin: CO2; CO; SO2; NOX; si particule in suspensie ( cenusa etc).

Noxele dezvoltate in procesul de ardere se degaja in atmosfera si se considera substante periculoase pentru mediu.

Noxele provocate de procesul de ardere se pot grupa in: oxizi de sulf, oxizi de azot, cenusa, clor si fluor.

Din combustia sulfului rezulta in cea mai mare parte dioxid de sulf (SO2) cea. 95% si restul trioxid de sulf (SO3).

In atmosfera, dioxidul de sulf se transforma partial in trioxid de sulf. Aceasta din urma, impreuna cu vaporii de apa da nastere la acid sulfuric(H2SO4).

La concentratii peste 1 % in aer devine foarte periculos, putand provoca o moarte rapida.

Actiunea nociva a dioxidului de sulf se face simtita si asupra plantelor, acesta distruge clorofila si frunzele se ingalbenesc.

De asemenea oxizii de sulf si acidul sulfuric, care se formeaza, provoaca coroziunea metalelor.

Dioxizii de azot si vaporii de apa formeaza acid azotic (HNO3). Oxizii de azot sunt notati cu NO fiind formati din monoxid de azot (NO), peste 95% si dioxid de azot (NO2) restul.

Oxizii de azot si acidul azotic sunt foarte periculosi pentru organismul uman; ataca sistemul respirator si transforma hemoglobina in metahemoglobina, cauzatoare de paralizii.

Chiar in concentratii mai mici, de 0,5mg in aer, inspirat pe perioade mai lungi, provoaca slabirea organismului, facandu-1 sensibil la actiunea microbilor. impreuna cu oxizii de sulf, actionand sinergie, duc la formarea ploilor acide, cu urmari grave asupra faunei si vegetatiei.

Tot in cursul arderii, se dezvolta si oxizii de carbon. Monoxidul de carbon (CO), substanta foarte toxica care apare mai ales in cazul unor arderi incomplete, necontrolate. Monoxidul de carbon opreste procesul de oxigenare, transformand hemoglobina in mod ireversibil in carboxihemoglobina. Dioxidul de carbon (CO2) are actiune destructiva asupra stratului de ozon.

Alti poluanti cu pondere mai redusa sunt clorul si fluorul.

Cenusa zburatoare are efecte nocive, mai ales, prin continutul de metale grele: plumb, cadmiu, etc. precum arsen.

Pentru reducerea efectelor poluante s-au elaborat „Norme de eliminare a emisiilor de poluanti pentru instalatiile de ardere" (Ordinul nr. 462/1993 al Ministerului Apelor Padurilor si Protectiei Mediului ) .